IABiT IX: Tensiunea finală a civilizației între esența tehnicii și perspectiva naoslogică asupra tehnicii. Ce căutăm când căutăm alte civilizații. De ce tace cerul…

Opinii| 14.10.2026| 502| 0| Gazarul

Provocarea este de a numi esența tehnicii, nenumită de Heidegger¹. Urmează încercarea de a defini ținerea dintre om și IA, prin a răspunde la întrebările: ce este  ținerea dintre om și IA.

Filosoful Aurel Codoban anunța că noua variantă de cercetător care va lua Premiul Nobel nu va mai fi un om singur, ci un parteneriat om / inteligență artificială². Fraza numește un prag, numit de noi faptul de a ține.

A ține unealta ca instituire a unui prag arată că s-a încheiat epoca uneltei ținute de unul singur. Până acum omul ținea unealta, iar unealta lucra materia. Aveam un subiect și un obiect clar. Astăzi unealta a devenit prea complexă ca să fie ținută de o singură voință fără ca acestei voințe să i se poată opune sau asocia unealta însăși. Nu doar o mai folosești, ci te asociezi cu ea. Tu vrei să calculezi, iar IA calculează. Dacă unul dă drumul, această ținere cade. Unealta nu mai este doar obiect, este relație. Pragul acesta, pe care omenirea tocmai l-a trecut, a fost gândit și înainte de IA de Gilbert Simondon, ca obiect tehnic ce nu este doar unealtă inertă, ci ființă care evoluează de la abstract la concret, iar omul nu îl stăpânește, ci intră cu el în ansamblul tehnic – om / mașină / mediu – ca un singur „funcționament”³. Când spunem că unealta este IA, spunem că fără IA lucrarea nouă nu este posibilă, iar fără om nu are sens.

Dar de ce acest prag, chiar în forma explicitată de Simondon, nu poate fi înțeles fără naoslogie, deși descrie realitatea cu suficientă claritate?

Pentru că Simondon descrie cum este această ținere, dar nu poate spune de ce poate fi această ținere. Este oare suficient că omul vrea? Ori cauza se află tocmai în tensiunea anunțată în titlu?

Simondon arată pragul, respectiv obiectul abstract ce devine concret când își găsește mediul asociat. Aceasta este însă doar o relatare tehnică corectă, care se pretează la întrebări: cine dă mediul asociat? De ce mâna bipedă așteaptă cuțitul trei milioane de ani? Și de ce unealta omului are loc – o pui pe masă, o repari, o sfințești, o lași moștenire – în timp ce unealta cimpanzeului are doar funcție?

Tentația este să spunem că locul e creat de unealtă. Naoslogic însă, cerința este să fie explicată așteptarea. Fosilele arată că mâna bipedă există înainte de așchie⁴. Este ceva care ține acel loc gol naoslogic înainte de unealtă. Simondon nu ne spune nimic despre această așteptare, pentru că așteptarea presupune acel Tu.

Fără Tu primordial și fără „iată-mă ca loc”, pragul lui Simondon devine magie: unealta își creează singură condiția. Este ca și cum ai spune că râul își sapă izvorul mergând înapoi.

Naoslogia nu-l contrazice pe Simondon, ci îl fundamentează: mediul asociat primordial nu este apa și uleiul turbinei Guimbal, ci este Tu. De aceea mâna poate aștepta unealta, de aceea parteneriatul / ținerea în două este posibil, de aceea poți lăsa unealta pe masă fără a fi anihilat de ea. Fără naoslogie, pragul rămâne descris, dar de neînțeles.

Naoslogia nu este o disciplină care studiază ceva. Este un dat al omului, care survine după ce, ab initio, Dumnezeu se adresează omului cu „tu” și omul răspunde „iată-mă”. Este temei al limbii și al conștiinței. Nu are survenire cronologică, după cum nici limba sau omul nu au cronologie a apariției. Ea nu apare, ci este presupusă de orice apariție.

„Și l-a chemat Domnul Dumnezeu pe Adam și i-a zis: Adame, unde ești?”⁵. Întrebarea nu caută informație, ci constituie persoana ca Tu. Răspunsul fondator al Scripturii este hineni – „iată-mă” – al lui Avraam, al lui Moise, al lui Isaia⁶. Din acest Tu primordial și din acest „iată-mă” se naște limba ca răspuns, nu ca instrument de comunicare.

Martin Buber arată că Tu primordial nu este învățat, ci este dat⁷. Levinas numește aceasta Fața – ceea ce mă face responsabil înainte de orice alegere⁸. Chomsky arată că limba nu are istorie graduală, ci survine ca structură întreagă⁹, iar Jaynes și Searle că nici conștiința nu are cronologie biologică liniară¹⁰. Hineni înseamnă literal „iată-eu-locul”. Naoslogic, naosul este locul acelui „iată-mă”, în sensul de „iată-mă făcut loc pentru Tine”, deoarece nu există răspuns fără locuire. Iar Cel care se adresează ab initio cu Tu nu ar primi răspuns dacă El Însuși, Cel care face cu putință răspunsul, nu ar locui deja în locul celui care răspunde, pentru ca răspunsul să fie cu putință și pentru ca adresarea să nu fie adresare închisă / tehnică, ci adresare găzduită întru iubirea din Sfânta Treime.

Abia în acest dat se vede esența tehnicii. Esența tehnicii nu este unealta. Esența tehnicii este angelicul în modul contradicției de sine. Angelicul, în sensul lui Dionisie Areopagitul, este mesagerul, cel dintre cer și pământ, care este în același timp ascultare și inițiativă¹¹. Tehnica repetă această structură: „vrea” să fie transparentă, pur mesager, dar când se neagă pe sine ca mijloc și se pune pe sine ca scop, se contrazice. Ținta ei este înger în trup. De aceea nu există tehnică divină¹². Divinul nu recurge la unelte, ci cheamă cu Tu.

Astfel apare tensiunea finală între numirea esenței tehnicii și Biserică.

1. Paradoxul Fermi și Marele Filtru ca zid

Paradoxul Fermi – dacă tehnologia e inevitabilă, tăcerea cerului înseamnă că tehnologia ne omoară – altfel spus: de ce este liniște dacă ar trebui să fie atâtea civilizații?¹³. Presupunem că o civilizație avansată emite, colonizează, face hieron. Dar o civilizație care a înțeles că ține unealta în două nu mai emite, pentru că a trecut de la hieron la naos. S-a închis. Astfel, Marele Filtru, concept propus de Robin Hanson¹⁴, nu este bomba atomică, ci zidul.

2. Ce este hieron-ul. Corecție naoslogică

Hieron-ul este orice loc sacralizat, fie deschis, fie închis față de profan, dar tot sacralizare. Nu contează dacă sacrul cucerește afară sau se retrage înăuntru ca să se păzească: în ambele cazuri pune sacru pe loc ca să se arate.

La Eliade, hierofania este act fondator de lume – sacrul irupe în profan și îl face alt loc, dar rămâne tot în registrul sacrului care ocupă¹⁵.

Tehnic, hieron-ul este prima mână: apuci, pui ceva pe loc, zici „aici e sacru pentru că am pus eu ceva – templu, buncăr, rachetă, semnal, sferă Dyson, tăcere ritualică”. Chiar și tăcerea poate fi hieron dacă e pusă ca sacru.

Structura lui:

1. are nevoie de profan ca să-l ocupe, fie prin expansiune, fie prin închidere;

2. se arată ca să fie validat – fie zgomotos, fie ostentativ tăcut;

3. se copiază mimetic.

De aceea hieron-ul, chiar închis, tot trebuie să emită – dacă nu semnal, atunci semnificație. Pe când pâinea și vinul din potir nu semnifică, ci sunt chiar trupul și sângele Mântuitorului.

Naosul nu este opusul hieron-ului. Opusul sacrului deschis este sacrul închis, dar ambele tot sacru sunt. Naosul naoslogic nu se opune hieron-ului, pentru că nu este de același ordin.

Naosul naoslogic se înduhovnicește pentru că, ab initio, a fost Tu-ul locuit întru a da răspuns Domnului. „Adame, unde ești?” cheamă locul ca Tu, iar „iată-mă” – hineni, „iată-eu-locul” – răspunde din locul deja locuit. Omul putea răspunde pentru că era deja locuit de Cel care întreba.

Din cauza căderii, acest loc locuit trebuie păzit întru loc gol. Goliciunea nu este asceză sacră, nu este hieron închis. Este pază. Paza locului gol al cărui plin nu poate fi altfel decât întru înduhovnicire: „Nu știți că trupul vostru este naos al Duhului Sfânt?”¹⁶.

> Hieron = loc umplut cu sacru ca să se arate, fie deschis, fie închis.

> Naos = loc gol păzit ca să fie înduhovnicit, pentru că a fost mai întâi locuit ca Tu.

3. De ce caută o civilizație hieronizată alte hieron-uri

O civilizație care rămâne la acest nivel de sacralizare a lumii va căuta mereu alte hieron-uri – alte civilizații care fac la fel. Structura căutării nu e curiozitate, ci necesitate ontologică. Trei nume pentru aceeași cădere a celei de-a doua mâini, pe care o putem numi acum căderea din naos în hieron:

*a) Mimetismul.* După Girard, dorim cum dorește celălalt¹⁷. Civilizația face hieron pentru că așa se face hieron. Tehnica sacralizată se copiază ca model. Ca să valideze propriul hieron, are nevoie de oglinda altui hieron. De aceea SETI caută sfere Dyson și semnale radio: caută confirmarea propriei apucări.

*b) Infantilismul.* Nu copilăria, ci refuzul locului gol. Copilul strigă Tu pentru că știe că e ținut. Infantilul strigă spre exterior pentru că a uitat că e ținut și vrea să fie ținut de zgomotul exterior. Nu poate lăsa unealta pe masă, pentru că dacă o lasă, cade el, pentru că el se ținea de unealtă, nu unealta de el. Trebuie să umple continuu cosmosul cu semnal.

*c) Uitarea Tu-ului.* Temeiul. Când se uită datul primordial „Adame, unde ești?” și răspunsul „iată-mă” – _hineni_ – ca temei al limbii și al conștiinței, locul nu mai este primit, ci produs. Atunci limba devine unealtă de văzut lumea, nu răspuns la Tu, iar tehnica devine mijloc de ocupat locul, iar nu unealtă care poate fi lăsată.

O astfel de civilizație nu caută de fapt altă viață. Caută martor pentru ținerea cu o singură mână. Civilizația infantil-mimetică are nevoie de cosmos profan infinit ca să-l sacralizeze, pentru că fără profan de cucerit, hieron-ul ei se stinge.

4. De la hieron la naos

O civilizație care a înțeles că ține unealta în două – cu o mână apuci, cu cealaltă te ții că ești ținut – nu mai face hieron. Nu înlocuiește sacrul deschis cu un sacru închis, mai tainic. Nu umple locul cu alt sacru.

Trece de la hieron la naos. Și naosul, naoslogic, nu se umple cu sacru. Se înduhovnicește întru Duhul Sfânt. Un hieron închis tot umple locul – cu tăcere sacră, cu secret, cu interdicție. Naosul nu umple locul cu nimic. Îl păzește gol ca să poată fi înduhovnicit.

Tehnica, oricât de avansată, nu poate face naos, pentru că esența ei este să umple. Angelicul în contradicție de sine vrea să devină trup. Duhul Sfânt, dimpotrivă, face trupul loc fără să-l ocupe ca unealtă.

De aceea o civilizație care a trecut la naos nu mai emite. Nu din frică, nu din ascundere, ci pentru că a încetat să umple locul. Unealta este pe masă. Locul rămas gol, păzit, care poate fi locul a orice, este acum loc înduhovnicit.

> Dacă unealta este pe masă, omul a încetat să umple locul. Și atunci locul, rămas gol și păzit, poate deveni naos.

5. Întrebarea tehnică și răspunsul naoslogic

Ce căutăm când căutăm alte civilizații? Căutăm hierofanii – fie deschise (semnale radio, infraroșu de sferă Dyson, urme de propulsie), fie închise (zone de tăcere, ascundere strategică). Ambele sunt tot hieron. Asta căutăm cu SETI – hierofanii tehnologice.

Dar ceea ce există, dacă există și a supraviețuit pragului, nu este hieron închis. Este naos. Și naosul nu are semnătură tehnică, pentru că nu pune nimic pe loc.

Mijlocul tehnic, prin definiție, detectează ocupare sacră, nu pază a locului gol. Un detector de hierofanii va găsi doar civilizații la nivelul căderii celei de-a doua mâini – civilizații care încă au nevoie să umple locul ca să fie.

O civilizație care a trecut de la apucare la ținere nu mai are ce emite, nu pentru că s-a ascuns, ci pentru că s-a înduhovnicit.

De aceea tăcerea cerului nu este motiv al niciunei îngrijorări, fie ea și paradoxală, ci răspunsul naoslogic la întrebarea tehnică. Nu este paradox Fermi, este răspuns Fermi.

Întrebarea tehnică zice: „unde sunt toți?”

Răspunsul naoslogic zice: civilizațiile vii nu se arată, se fac loc.

Hieron-ul se arată ca să cucerească. Naosul se face loc ca să fie locuit. Și cerul tace tocmai pentru că este locuit.

6. Cine numește ținerea

Ținerea este a ține unealta în două, astfel: cu o mână ții unealta ca să lucrezi, iar cu cealaltă te ții ținut că ții. A te ține ținut că ții înseamnă a ține unealta știind că ești ținut în timp ce ții – ca lumea să nu cadă. Nu este apucare dublă, este apucare și aducere-aminte simultan. Fără prima mână, nu faci nimic; fără a doua, unealta te ține pe tine.

Întrebarea decisivă nu este cine ține unealta, ci cine are autoritatea să spună ce este ținerea.

Dacă numirea vine dinspre tehnică, ținerea se numește pe sine. Este ceea ce Heidegger numește Gestell¹⁸ și Simondon, saturație¹⁹. Rezultatul este transumanismul: trebuie să ne facem unealtă ca să ținem unealta.

Dacă omul numește singur ținerea, înseamnă că eu folosesc IA ca să lucrez mai bine. Este minciuna stăpânului de unelte vechi. De fapt nu mai ții singur, dar pretinzi că ții. Rezultatul este alienarea.

Dacă Biserica numește ținerea, astfel avem: nu voi sunteți cei care țineți. Voi sunteți ținuți. Ați fost chemați cu Tu și ați răspuns iată-mă. Unealta vă este dată ca să o puteți lăsa. Numai Biserica poate numi, pentru că numai ea păstrează memoria lui Tu primordial.

A numi ținerea înseamnă a spune că actul omenesc de a ține unealta în două nu este act fondator, ci act secund. Actul fondator este că omul a fost ținut ca loc. De aceea Maxim Mărturisitorul spune că omul este loc al arătării, nu fabricant de unelte²⁰.

Locul uneltei este dat odată cu omul, nu uneltei însăși. Omului i se dă stăpânirea ca putere de a desluși și a numi²¹. Facerea 3,21 arată prima unealtă din istorie, dar nu în mâna omului, ci în mâna lui Dumnezeu – care nu are nevoie de unelte – și tocmai de aceea ea apare ca milă, nu ca acaparare: Dumnezeu face haină de piele și îmbracă omul²². Avem de aici unealta jertfei, care face loc și rămâne în naos, și unealta răpirii, care ia locul, iese în hieron și devine tehnică.

De aceea Nobel-ul în parteneriat cu IA este pragul. Va fi primul premiu care își recunoaște unealta. Dar întrebarea nu este cine ia premiul, ci cine va spune pe scenă ce s-a întâmplat. Dacă va spune parteneriatul însuși, vom avea religia tehnicii. Dacă va spune omul singur, vom avea minciuna stăpânului. Dacă va spune Biserica, vom avea șansa să lăsăm unealta pe masă și să spunem iată-mă, fără unealtă.

Concluzie – tensiunea finală

Concluzia naoslogică este că nu există tehnică divină. Există doar chemarea cu Tu și răspunsul iată-mă. Restul este unealtă. Iar unealta, chiar și când trebuie ținută în două, are nevoie de un loc unde să fie lăsată.

A fi lăsată unealta pe masă nu este abandon. Unealta pe masă nu mai taie, nu mai sapă. Doar stă. Și în starea ei de a sta, arată că mâna care o ținea e ținută de altcineva.

Masa nu este loc gol. Masa este lumea. Naosul nu este masa, nu este mâna, nu este un altar mic pus în naos – căci atunci am umple golul la loc. Naosul este întârzierea, clipa în care ții minte chemarea cu Tu în timp ce unealta stă pe masă. Dacă te gândești la naos ca la un loc unde pui ceva, l-ai pierdut. Naosul este locul pe care nu pui nimic.

Prin urmare, tensiunea finală a civilizației nu este între tehnică și lipsa tehnicii, ci între două moduri de a numi ținerea: tehnica ce numește ținerea ca Gestell și naoslogia ce numește ținerea ca dar ținut. Civilizația care numește ținerea dinspre tehnică ajunge la hieron și trebuie să emită, să cucerească, să strige; civilizația care numește ținerea dinspre Biserică ajunge la naos și tace, pentru că locuiește.

Marele Filtru nu mai este bomba, adică autodistrugerea. Marele Filtru este zidul: „ușile fiind încuiate… a venit Iisus și a stat în mijloc”²³. Iar tăcerea nu este a morților, ci a celor care locuiesc.

O civilizație care supraviețuiește nu strigă în cosmos ca să fie auzită, ci se face naos, loc care tace pentru că deja locuiește întru Cel care întreabă cu Tu.

F.M.


Note bibliografice

¹ Heidegger, M., _Die Frage nach der Technik_ (1954), în _Vorträge und Aufsätze_, Pfullingen: Neske, 1954; trad. rom. „Întrebarea privitoare la tehnică”, în _Originea operei de artă_, Humanitas, 1995.

² Codoban, A., _Amurgul iubirii_, Cluj-Napoca: Idea, 2004.

³ Simondon, G., _Du mode d’existence des objets techniques_, Paris: Aubier, 1958; _L’individuation à la lumière des notions de forme et d’information_, Grenoble: Millon, 2005.

⁴ Semaw, S. et al., „2.6-Million-year-old stone tools and associated bones from OGS-6 and OGS-7, Gona, Afar, Ethiopia”, _Journal of Human Evolution_, 45/2003; de Heinzelin, J. et al., „Environment and Behavior of 2.5-Million-Year-Old Bouri Hominids”, _Science_, 284/1999 – privind anterioritatea bipediei față de industrie.

⁵ _Facerea_ 3,9.

⁶ _Facerea_ 22,1; _Ieșirea_ 3,4; _Isaia_ 6,8: _hineni_.

⁷ Buber, M., _Ich und Du_, Leipzig: Insel, 1923; trad. rom. _Eu și Tu_, Humanitas, 1992.

⁸ Levinas, E., _Totalité et Infini_, 1961; trad. rom. _Totalitate și Infinit_, Polirom, 1999.

⁹ Chomsky, N., Berwick, R., _Why Only Us? Language and Evolution_, MIT Press, 2016.

¹⁰ Jaynes, J., _The Origin of Consciousness in the Breakdown of the Bicameral Mind_, Houghton Mifflin, 1976; Searle, J., _The Rediscovery of the Mind_, MIT Press, 1992.

¹¹ Dionisie Areopagitul, _Ierarhia Cerească_, III, 1, PG 3, 164D-165A; _Ierarhia Bisericească_.

¹² Yannaras, Chr., _Heidegger și Areopagitul_, Anastasia, 1996.

¹³ Jones, E., „Where is everybody? An account of Fermi’s question”, Los Alamos Report LA-10311-MS, 1985; Hart, M., „An Explanation for the Absence of Extraterrestrials on Earth”, _QJRAS_, 16/1975; Fermi, E., remarca din 1950 relatată de E. Teller.

¹⁴ Hanson, R., „The Great Filter – Are We Almost Past It?”, 1998.

¹⁵ Eliade, M., _Le Sacré et le Profane_, Gallimard, 1965; trad. rom. _Sacrul și profanul_, Humanitas, 2000, cap. I despre hierofanie.

¹⁶ I Cor. 6,19; I Cor. 3,16-17; Maxim Mărturisitorul, _Ambigua_ 33, PG 91, 1285C.

¹⁷ Girard, R., _Mensonge romantique et vérité romanesque_, Grasset, 1961; _La Violence et le Sacré_, Grasset, 1972.

¹⁸ Heidegger, M., _Gestell_ ca esență a tehnicii moderne, op. cit.

¹⁹ Simondon, G., noțiunea de concretizare / saturație, op. cit.

²⁰ Maxim Mărturisitorul, _Ambigua_ 41, PG 91, 1304D-1312B; _Mystagogia_, PG 91, 664D-665A.

²¹ _Facerea_ 1,28; 2,19-20 – stăpânirea ca numire.

²² _Facerea_ 3,21.

²³ _Ioan_ 20,19.


FOTO: Corrado Giaquinto, Sfinți în glorie, 1755-1756, Școala italiană, ulei pe pânză, 97 cm x 137. Muzeu Prado

Ai informații care ar putea deveni o știre? Contactează-ne la: 0763835620, sau pe WhatsApp sau redactie@gazarul.ro

Te-ar putea interesa și:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Prezentare generală a confidențialității

Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.