Legea femicidului există, dar instrumentul care ar trebui să ajute statul să prevină tragedia încă așteaptă Guvernul

Opinii| 05.10.2026| 466| 0| Virgil Rădulescu

România a adoptat o lege menită să schimbe modul în care autoritățile identifică și gestionează riscul de femicid. La aproape șase luni de la intrarea ei în vigoare, una dintre componentele esențiale ale noului mecanism, instrumentele specifice de evaluare și gestionare a riscului, depinde încă de o hotărâre de Guvern. Așadar, România are o lege împotriva femicidului, dar nu se știe cât de repede reușește statul să transforme textul de lege într-un mecanism care funcționează în teren.

Legea nr. 53/2026 privind prevenirea și combaterea femicidului și a violențelor care îl precedă a fost publicată în Monitorul Oficial la 23 aprilie 2026 și a intrat în vigoare la 26 aprilie. Actul normativ nu se limitează numai la modificarea Codului penal, ci încearcă să construiască un mecanism mai larg de prevenție, precum colectarea și corelarea datelor, analiza cazurilor, identificarea factorilor de risc, responsabilități pentru autorități, măsuri în educație și modificări ale legislației penale și procesual penale.

Problema este că o lege construită tocmai pentru a permite statului să intervină înainte ca violența să devină letală are nevoie, pentru una dintre componentele sale centrale, de un act administrativ care încă nu a fost adoptat.

Articolul 4 al Legii nr. 53/2026 prevede că, în cauzele referitoare la violența domestică și violența împotriva femeilor, organele judiciare utilizează instrumente specifice de evaluare și gestionare a riscurilor, astfel încât să poată fi prevenite femicidele și alte omoruri în cadrul violenței domestice. Aceste instrumente urmează să fie aprobate prin hotărâre a Guvernului, după consultarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a Observatorului Român pentru Analiza și Prevenirea Omorurilor, a societății civile și a mediului academic.

Aici se află una dintre vulnerabilitățile mecanismului întrucât Legea nu vorbește despre o simplă formalitate birocratică. Instrumentele respective ar trebui să permită evaluarea concretă a riscului, ținând cont de cumulul și interacțiunea factorilor de vulnerabilitate care pot afecta victimele violenței. Astfel, ideea legiuitorului este ca autoritățile să poată privi un caz nu doar prin prisma incidentului prezent, ci și prin prisma istoricului și a factorilor care pot indica o escaladare a violenței. Este exact diferența dintre a constata o tragedie și a încerca să o previi.

Legea introduce, în paralel, și un mecanism de colectare și analiză a datelor. Poliția, organele judiciare și instituțiile de medicină legală trebuie să colecteze date relevante despre sesizările de violență domestică, intervențiile realizate, ordinele de protecție, victime, agresori, relația dintre aceștia și alte elemente relevante. Scopul declarat este cunoașterea dimensiunii fenomenului, identificarea cauzelor și creșterea eficienței măsurilor de prevenire.

Mai departe, legea atribuie Observatorului Român pentru Analiza și Prevenirea Omorurilor – ORAPO, din cadrul Institutului de Sociologie al Academiei Române, rolul de a prelucra aceste date și de a publica anual un raport privind femicidele și alte omoruri produse în contextul violenței domestice, inclusiv tentativele. Raportul trebuie să analizeze inclusiv istoricul violenței, relația dintre victimă și făptuitor, circumstanțele decesului și situația copiilor victimei și să formuleze recomandări de prevenire.

Pe hârtie, mecanismul este unul coerent, cu date, analiză, identificarea factorilor de risc, instrumente de evaluare, intervenție și recomandări. În practică însă, mecanismul are nevoie de acte administrative pentru a deveni complet funcțional.

La 4 octombrie 2026, mai erau 22 de zile până la împlinirea celor șase luni de la intrarea în vigoare a legii, respectiv până la 26 octombrie. Comunicatul Europol atrage atenția tocmai asupra acestei întârzieri și pune problema într-un context greu de ignorat: atunci când obiectul unei legi este prevenirea unor crime, implementarea instrumentelor prevăzute de aceasta nu poate fi tratată ca o etapă administrativă oarecare.

Ministerul Afacerilor Interne spune public că prevenirea violenței domestice începe cu identificarea riscului și intervenția la timp. Potrivit datelor comunicate de MAI, în primele opt luni ale anului 2026 polițiștii au gestionat peste 103.000 de situații de violență domestică, iar în aproape 14.000 de cazuri au fost emise ordine de protecție provizorii. În peste 5.300 de situații a fost utilizată monitorizarea electronică.

Într-o declarație publicată de MAI la sfârșitul lunii septembrie, secretarul de stat Bogdan Despescu vorbea despre peste 40.000 de infracțiuni în domeniul violenței domestice în primele opt luni ale anului 2026 și despre peste 103.000 de sesizări gestionate de structurile de ordine publică.

Așadar, nu vorbim despre un fenomen marginal și nici despre o problemă care poate fi amânată până când administrația își găsește timp. Vorbim despre zeci de mii de infracțiuni și peste o sută de mii de situații în care autoritățile au fost sesizate și au trebuit să intervină. Tocmai de aceea, existența unor instrumente standardizate și adaptate specific riscului de femicid poate conta.

MAI are deja proceduri privind gestionarea cazurilor de violență, inclusiv formularul de evaluare a riscului iminent și procedurile aferente ordinului de protecție provizoriu. Acestea funcționează în baza cadrului legislativ existent.

Problema ridicată de Legea nr. 53/2026 este alta: legea introduce un instrument specific, mai larg și orientat explicit către prevenirea femicidului și a altor omoruri în contextul violenței domestice, iar acesta trebuie aprobat prin hotărâre de Guvern.

Femicidul este definit de lege drept uciderea intenționată a unei femei, precum și moartea unei femei survenită ca urmare a unor loviri, vătămări cauzatoare de moarte sau alte infracțiuni intenționate urmate de deces. Legea definește inclusiv femicidul intim, nonintim și indirect și tratează explicit contexte precum controlul și dominația, violența sexuală, relațiile de putere inegale și vulnerabilitatea victimei.

Legea introduce obligații de colectare și analiză a datelor și un mecanism de evaluare a riscului și, în această logică, întârzierea unei norme de aplicare nu mai este doar o discuție despre procedură. Ar fi vorba despre cât de repede poate statul să transforme informația pe care deja o are în capacitate de prevenție. Și există aici un al doilea exemplu care spune multe despre felul în care administrația și Parlamentul gestionează proiectele legislative care ar trebui să producă efecte concrete în zona siguranței oamenilor.

Proiectul de lege privind căutarea persoanelor dispărute, L410/2021, inițiat de Guvern, a fost adoptat de Camera Deputaților la 8 martie 2022 și se află în continuare în procedură la Senat. În septembrie 2026, proiectul figura din nou în activitatea Comisiei juridice a Senatului, iar la 6 octombrie 2026 este în continuare înscris pe ordinea de zi a acestei comisii.

Așadar, pe de o parte, statul își propune prin noua Lege a femicidului să identifice mai bine riscul care precede o crimă, iar pe de altă parte, un proiect legislativ dedicat căutării persoanelor dispărute, inițiat în 2021 și adoptat de Camera Deputaților în 2022, continuă să traverseze procedura parlamentară.

Sunt două dosare legislative diferite și nu trebuie confundate, dar ambele pun aceeași întrebare despre capacitatea instituțiilor de a transforma rapid o problemă recunoscută într-un mecanism funcțional.

Legea femicidului nu trebuie judecată doar după numărul de voturi cu care a fost adoptată și nici după forța simbolică a termenului „femicid”. Ea trebuie judecată, în timp, și după capacitatea instituțiilor de a identifica o femeie aflată într-o situație de risc înainte ca dosarul să devină unul de omor.

În România, uneori, oamenii dispar mai repede decât dispar dosarele lor din sertarele instituțiilor. Și dacă lecția Legii femicidului este că prevenția trebuie să înceapă înainte de tragedie, poate că aceeași lecție ar trebui aplicată și în cazul legislației pentru că nu este suficient să existe o soluție pe hârtie. Ea trebuie să ajungă la timp acolo unde este nevoie de ea.

Legea femicidului, promulgată de președinte

Ai informații care ar putea deveni o știre? Contactează-ne la: 0763835620, sau pe WhatsApp sau redactie@gazarul.ro

Te-ar putea interesa și:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Prezentare generală a confidențialității

Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.