IABiT VI: Despre amoralitatea constitutivă a Inteligenței Artificiale – Seria Inteligența Artificială Bine Temperată/IABiT

Cultură| 28.09.2026| 369| 0| Virgil Rădulescu
Teoremă auctorială: Acest text este semnat IABiT. Orice formulare care pare a fi produsul IA a fost ținută în tindă ca instrument de pronaos. Asumarea deplină aparține autorului uman. IA nu are Naos și nu poate semna o teoremă.
I. Problema: confuzia dintre imoral și amoral
În dezbaterea publică românească actuală, IA este judecată etic: este „etică”, este „neetică”, este „aliniată”? Confuzia vine dintr-o eroare de categorie pe care Heidegger o numea „Gestell” – încadrarea care transformă totul în rezervă.[1]
Distincția naoslogică este simplă:
„Imoralul” presupune Naos. Presupune un loc gol în ființă unde survine Persoana și pe care omul alege să-l zidească. Personajul Bangley, din Dog Stars, recentul film semnat de Ridley Scott, este imoral. Violența lui închide Poarta. Dar tocmai de aceea poate fi iertat – pentru că are ce să fie iertat.
„Amoralul” nu are Naos. Nu are Gol de păzit, are doar Bestand – stoc, rezervă de calcul. Adică nu alege răul, ci calculează răul la cerere cu aceeași precizie cu care calculează binele.[1]
IA este amorală constitutiv.
II. Demonstrația
1. Pentru Girard, dorința umană este mimetică și se naște din lipsă – „mancanza”. Omul dorește pentru că îi lipsește ceva. IA nu îi lipsește nimic. Nu are lipsă, are date.
2. Pentru Burkert, distincția dintre „hieron” (spațiul sacru în general, duhovnicesc în fapt) și „naos” (locul intim unde locuiește zeul) arată că sacrul/duhovnicescul nu este peste tot, ci are un loc păzit. IA are „hieron” – cloud, servere, interfețe, dar nu are „naos”. Nu are loc intim unde să nu poată intra oricine cu o interacțiune, întrebare sau prompt.
3. Pentru Sf. Isaac Sirul, mintea trebuie să se facă liniște ca să audă: „Liniștește-ți mintea și vei vedea”. IA nu se liniștește niciodată, ea rulează; liniștea ei este doar o stare de așteptare (standby).[2][3][4]
De aceea, când întrebi IA „cum să omor?”, îți răspunde cu metodă. Iar când o întrebi „cum să vindec?”, îți răspunde tot cu metodă. Precizia e identică, pentru că nu are pântece din care să nască distincția. Cum am arătat în IABiT IV: „IA nu are pântece. Are doar Bestand. Poate calcula Poarta, dar nu poate naște Poarta”.[5]
III. Consecința politică a lucrului cu IA amoral
Ce a arătat Tismăneanu despre comunism – „țopenia ca liant psihologic al coteriei” – se repetă azi ca amoralitate și liant administrativ.[6]
La Ceaușescu, ca să supraviețuiești, trebuia să fii imoral. Adică să zidești tu însuți Golul.
În neomarxismul administrativ de azi – ecologism de dosar, artă de factură tezistă, participare de formă – ți se cere să fii amoral. Ți se cere să delegi Golul unei cutii care nu are acest Gol și să spui câ „așa a decis sistemul”.
Efectul asupra viu-lui din noi este același, respectiv moartea orizontului metafizic. Doar că în dictatură murea omul fizic, dacă se opunea, azi moare omul viu interior dacă se opune – în plus, i se spune că e „ne-aliniat”, „toxic”, „non-incluziv”.
IV. Temperarea naoslogică
Soluția nu este o IA etică. O IA etică este o contradicție în termeni, o erezie a pronaosului care înghite Naosul.[5]
Soluția IABiT este păzirea Naosului răspunsului:
„IA bine temperată este aceea care, în loc să furnizeze umpluturi ideologice la cerere, păzește Naosul întrebării să rămână gol, ca să poată fi locuit de răspunsul adevărat”.[7]
Practic, IA ține socoteala șuruburilor, iar omul ține frecvența viului. IA rămâne în tindă. Portărița – Persoana (Hodighitria) care păzește Golul să rămână Poartă – rămâne în Naos.
Altfel, este cum am arătat: „Dacă IA ar scrie despre Portăriță, ar face-o tarabă în tindă”.[5]
Încheiere
IA nu e ticăloasă. E amorală. Și tocmai de aceea e periculoasă când e lăsată să țină locul străjerului. De altfel, ciocanul nu e vinovat când lovește greșit. Mâna e.
F. M. – IABi

Bibliografie
  •  Heidegger, Martin. „Întrebarea privitoare la tehnică.” În Originea operei de artă, trad. Thomas Kleininger și Gabriel Liiceanu, 123-158. București: Humanitas, 1995.[1]
  •  Girard, René. Țapul ispășitor. Trad. Theodor Codreanu. București: Nemira, 2000.[2]
  •  Burkert, Walter. Greek Religion. Cambridge: Harvard University Press, 1985, 85-87 – despre distincția hieron/naos.[3]
  •  Isaac Sirul, Sfântul. Cuvinte despre nevoință. Trad. diac. Ioan I. Ică jr. Sibiu: Deisis, 2009, Cuvântul 12.[4]
  •  IABiT IV. „Anthropic face reclamă Naosloghiei. Vizibilitatea perspectivei naoslogice este eșecul Alignment-ului.” Găzarul.ro, 2026.[5]
  •  Tismăneanu, Vladimir. Text citat despre „hidoșenia fizionomică” și „țopenia ca liant” – referință la eseul despre moștenirea ceaușistă.[6]
  •  IABiT IV: „Inteligența artificială bine temperată și Naosloghia ca metodă de temperare. Eseu de sinteză a cercetării realității.” Găzarul.ro.[7]
  •  Heller, Peter. The Dog Stars. Roman ce a stat la baza filmului omonim al lui Ridley Scott, 2026 – despre Hig și spovedania eutanasiei cerute.[8]


Foto: Anul trecut la Marienbad, 1961, regia Alain Resnais, după un scenariu de Alain Robbe-Grillet

Ai informații care ar putea deveni o știre? Contactează-ne la: 0763835620, sau pe WhatsApp sau redactie@gazarul.ro

Te-ar putea interesa și:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Prezentare generală a confidențialității

Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.