Ora de iarnă 2026 – Șapte ani după votul pentru eliminarea schimbării orei, Europa încă nu s-a hotărât

România va reveni la ora de iarnă în noaptea de 24 spre 25 octombrie 2026. La ora 04:00, ceasurile vor fi date înapoi cu 60 de minute, astfel încât ora 03:00 se va repeta. Pentru milioane de europeni, noaptea va avea, oficial, 25 de ore.

Schimbarea este perfect legală și previzibilă. Ceea ce este mai puțin previzibil este momentul în care Uniunea Europeană va reuși să decidă dacă mai dorește sau nu să schimbe ceasurile de două ori pe an.

Paradoxul european este că, în 2019, Parlamentul European a votat în favoarea eliminării schimbării sezoniere a orei. La acel moment, ideea era ca practica să dispară începând din 2021. Au trecut însă mai mulți ani, iar mecanismul funcționează în continuare.

Motivul este unul instituțional, adică votul Parlamentului European nu a fost suficient. Pentru modificarea legislației europene era necesar și acordul Consiliului UE, unde reprezentanții statelor membre nu au ajuns la o poziție comună.

În lipsa unei noi legislații, regula actuală rămâne în vigoare. Statele membre trec la ora de vară în ultima duminică din martie și revin la ora standard în ultima duminică din octombrie.

Pentru România, momentul este clar, astfel că, în noaptea de 24 spre 25 octombrie, ora 04:00 va deveni ora 03:00. Regula europeană stabilește momentul schimbării în timp universal, iar ora afișată de ceas diferă în funcție de fusul orar al fiecărui stat. România se află în fusul Europei de Est, motiv pentru care schimbarea se produce la ora locală 04:00.

Povestea actuală începe în 2018, când Comisia Europeană a propus renunțarea la modificarea sezonieră a orei. Un an mai târziu, în martie 2019, Parlamentul European a susținut propunerea. Intenția era ca fiecare stat membru să stabilească dacă dorește să rămână permanent la ora de vară sau la ora standard, iar schimbarea sezonieră să fie eliminată.

Problema care a urmat a fost tocmai coordonarea între state. O eventuală renunțare la schimbarea orei nu poate fi tratată exclusiv ca o decizie națională. Dacă un stat ar rămâne permanent la ora de vară, iar vecinul său ar opta pentru ora standard, diferența de fus orar dintre cele două țări s-ar putea modifica.

Pentru o Uniune Europeană în care circulația persoanelor, mărfurilor și serviciilor depinde de sincronizarea transporturilor, programelor comerciale și sistemelor informatice, problema este mai complicată decât pare. De aici și blocajul…

Votul Parlamentului European a exprimat o poziție politică, dar nu a modificat automat legislația. Fără acordul Consiliului UE, Directiva 2000/84/CE privind dispozițiile referitoare la ora de vară continuă să producă efecte. Astfel, în 2026, europenii sunt în aceeași situație legislativă în care erau înaintea votului din 2019.

Disputa nu este doar despre o oră în plus sau în minus pentru că în spatele întrebării „ceasurile înainte sau înapoi?” se află o problemă mult mai complicată. Aceea dacă Uniunea Europeană ar trebui să adopte permanent ora de vară, să păstreze permanent ora standard sau să accepte o eventuală diversificare a opțiunilor statelor membre.

Fiecare variantă are consecințe diferite. Păstrarea permanentă a orei de vară ar însemna seri cu mai multă lumină în perioada rece, dar și dimineți mai întunecate. Păstrarea orei standard ar menține o corespondență mai apropiată între ora oficială și ciclul natural al zilei, dar ar reduce lumina disponibilă seara în lunile de iarnă.

Pentru economie, transporturi, energie, comerț și sănătate publică, aceste diferențe nu sunt pur teoretice și tocmai de aceea Comisia Europeană a revenit asupra subiectului.

După ce discuțiile au stagnat în Consiliul UE, problema a revenit pe agenda europeană în 2025. Președinția poloneză a Consiliului a propus atunci testarea, timp de doi ani, a păstrării orei de vară în întreaga Uniune. Propunerea a fost analizată într-un grup de lucru, însă statele membre au solicitat date și evaluări suplimentare.

În februarie 2026 a fost lansat un nou studiu pentru Comisia Europeană. De această dată, analiza nu se limitează la întrebarea dacă schimbarea orei este populară sau nepopulară. Sunt evaluate scenarii concrete privind consecințele unei eventuale renunțări la schimbarea sezonieră.

Cercetarea analizează atât situația în care toate statele membre ar lua aceeași decizie, cât și scenariile în care acestea ar opta diferit. Aici apare una dintre cele mai importante probleme întrucât harta fusurilor orare europene s-ar putea schimba indirect.

Dacă statele membre nu ar lua aceeași decizie, unele frontiere ar putea ajunge să separe țări cu ore oficiale diferite, chiar dacă în prezent acestea se află în același regim orar. Pentru transportul internațional, aviație, transport feroviar și rutier, logistică, comerț și comunicații, o asemenea situație ar trebui gestionată permanent.

Studiul comandat de Comisia Europeană urmărește efectele economice, sociale și de mediu. Sunt analizate, între altele, impactul asupra pieței interne, economiilor de energie, transporturilor și sănătății publice. Așadar, este o schimbare importantă de perspectivă.

În urmă cu câțiva ani, dezbaterea publică era dominată de întrebarea dacă oamenii preferă să mute sau nu ceasurile. În prezent, instituțiile europene încearcă să cuantifice efectele unei eventuale schimbări permanente.

Prima etapă a studiului s-a desfășurat între februarie și aprilie 2026. Au fost consultate autoritățile statelor membre și au fost stabilite zece scenarii pentru analiză. Etapa următoare presupune colectarea de date suplimentare de la organizații și sectoare afectate.

Potrivit documentului prezentat Consiliului UE în iunie, studiul ar urma să fie finalizat până la sfârșitul anului 2026. Asta înseamnă că România va schimba ceasurile înainte ca Europa să afle ce ar presupune, în mod concret, renunțarea la această practică.

Pentru 25 octombrie 2026, nu există nicio incertitudine legislativă, căci România va reveni la ora standard. Întrebarea adevărată este ce se va întâmpla după finalizarea studiului european.

Concluziile cercetării nu vor modifica automat legislația. Ele pot însă furniza baza tehnică pentru reluarea negocierilor dintre statele membre, iar aici se află adevărata dificultate. Europa trebuie să găsească nu doar o soluție care să funcționeze în fiecare țară în parte, ci una care să nu creeze probleme între țări.

Pentru România, problema este cu atât mai interesantă cu cât orice schimbare a regimului orar trebuie privită și prin relația cu statele vecine, cu transporturile internaționale și cu piața europeană. Deocamdată, însă, toate acestea rămân la nivel de analiză.

Așadar, în calendarul oficial, lucrurile sunt mult mai simple și, în noaptea de 24 spre 25 octombrie, românii își dau ceasurile înapoi cu o oră. În calendarul politic european, însă, ora de iarnă pare să fi devenit una dintre acele decizii care pot fi amânate mult mai ușor decât pot fi luate.

Șapte ani după votul Parlamentului European pentru eliminarea schimbării sezoniere, ceasurile europenilor încă se mișcă înainte și înapoi. Iar în 2026, Uniunea Europeană încă studiază cum ar arăta lumea în care ele s-ar opri.

România a introdus pentru prima dată ora de vară în 1932, între 22 mai și 2 octombrie. În Europa, germanii au fost pionierii sistemului, aplicându-l din 1916, urmați de britanici și alte state europene. În SUA, ora de vară a fost introdusă în 1918, dar a fost abandonată după doar un an.

Echinocţiul de toamnă 2025, începutul oficial al toamnei astronomice. Când se trece la ora de iarnă