Petrotel-Lukoil, pregătită tehnic să repornească. Dan Dănulescu: „Teoretic, suntem pregătiți tehnic de repornire”

Rafinăria Petrotel-Lukoil din Ploiești, una dintre cele mai importante capacități de rafinare din România, este pregătită din punct de vedere tehnic pentru reluarea producției, însă repornirea depinde în acest moment de rezolvarea unor probleme juridice, financiare și comerciale generate de regimul sancțiunilor internaționale impuse grupului Lukoil.

„Teoretic, suntem pregătiți tehnic de repornire, doar să facem testele necesare”, a declarat Dan Dănulescu, director general executiv și președinte al directoratului Petrotel-Lukoil.

Declarația vine după ce situația rafinăriei de la Ploiești a fost prezentată pe larg în presa economică internațională, inclusiv de Financial Times, în contextul blocajului privind activele internaționale ale grupului Lukoil și al presiunilor existente pe piața europeană a carburanților.

Petrotel este oprită de aproape un an și a intrat în procedura insolvenței la 26 august 2026, la propria cerere. Potrivit conducerii companiei, însă, oprirea producției nu trebuie confundată cu abandonarea platformei industriale.

Dimpotrivă, rafinăria este menținută în stare de conservare, echipamentele sunt monitorizate, iar activitățile de mentenanță continuă tocmai pentru ca instalațiile să poată reveni în producție atunci când condițiile juridice și comerciale vor permite acest lucru.

„O rafinărie oprită nu este o rafinărie pusă între paranteze”, a explicat Dan Dănulescu.

Potrivit informațiilor furnizate de companie și raportului administratorului judiciar, în timpul reviziei generale din 2025 au fost verificate instalațiile, echipamentele statice, recipientele și conductele sub presiune. Au fost efectuate examinări și investigații tehnice, iar componentele identificate ca neconforme au fost reparate sau înlocuite.

Circuitele tehnologice au fost supuse încercărilor de presiune și etanșeitate, în timp ce instalațiile au fost pregătite pentru conservare și eventuală repornire.

Conducerea Petrotel susține că rafinăria nu a rămas oprită din cauza unor probleme tehnice care să împiedice funcționarea, ci din cauza blocajelor apărute ulterior în zona sancțiunilor, a finanțării, a relației cu sistemul bancar și a imposibilității de a construi fără echivoc întregul lanț contractual necesar reluării producției.

„Blocajul a apărut ulterior, în zona sancțiunilor, a finanțării, a relației cu băncile și a imposibilității de a construi fără echivoc întregul lanț contractual necesar producției”, au transmis reprezentanții companiei.

Una dintre problemele centrale este regimul sancțiunilor americane aplicate grupului Lukoil. Petrotel a solicitat în luna iulie Oficiului pentru Controlul Activelor Străine – OFAC, din cadrul Departamentului Trezoreriei SUA – o licență specifică pentru desfășurarea activității. Compania așteaptă în prezent un răspuns.

Potrivit conducerii Petrotel, repornirea nu este legată în mod automat de obținerea acestei licențe, fiind analizate variante care să permită reluarea activității fără încălcarea regimului sancțiunilor.

Problema este însă mult mai complexă decât simpla pornire a instalațiilor. Pentru ca o rafinărie să producă din nou este nevoie de materie primă, furnizori, contracte, transport, asigurări, finanțare, relații bancare funcționale și posibilitatea legală de a comercializa produsele rezultate.

„Obstacolul a fost și este absența unui cadru suficient de explicit din partea OFAC pentru achiziția materiei prime, procesarea acesteia, efectuarea plăților și comercializarea produselor prin contracte noi, încheiate cu parteneri independenți”, au precizat oficialii Petrotel-Lukoil.

Astfel, faptul că instalațiile sunt funcționale din punct de vedere tehnic nu înseamnă că rafinăria poate începe imediat producția comercială.

Înaintea repornirii propriu-zise va fi nevoie de revalidarea integrității mecanice, testarea sistemelor de siguranță și control, verificarea rezervoarelor și circuitelor, asigurarea utilităților, refacerea stocurilor și reconectarea întregului lanț logistic.

„Rapid nu înseamnă nimic improvizat”, a subliniat Dan Dănulescu. Repornirea trebuie să fie etapizată, sigură și compatibilă cu toate restricțiile juridice și financiare aplicabile.

Intrarea în insolvență a Petrotel a fost justificată de companie drept o măsură de protejare a activelor și de conservare a valorii industriale a rafinăriei, în condițiile în care oprirea producției a generat acumularea unor obligații financiare importante.

Potrivit documentelor instanței și informațiilor furnizate de companie, Petrotel are datorii către diverși furnizori de aproximativ 247 de milioane de lei. La acestea se adaugă obligațiile față de Litasco, acționarul majoritar care a acordat împrumuturi companiei pentru susținerea activității, în valoare de aproximativ 225 de milioane de euro, echivalentul a circa 1,18 miliarde de lei.

În acest context, procedura insolvenței oferă companiei cadrul pentru reorganizarea relațiilor cu creditorii și pentru elaborarea unui plan de reorganizare. Insolvența nu suspendă însă regimul sancțiunilor internaționale și nu rezolvă automat problemele întâmpinate de bănci, furnizori, asigurători sau partenerii comerciali.

De altfel, una dintre mizele procedurii este tocmai păstrarea activului industrial într-o stare care să permită valorificarea sa economică. O rafinărie care își poate relua activitatea are o valoare diferită față de un activ industrial degradat, lipsit de personal calificat, furnizori și infrastructura necesară funcționării.

Petrotel este considerată a treia cea mai mare rafinărie din România și reprezintă, în condiții normale de funcționare, aproximativ o cincime din capacitatea națională de rafinare. Reluarea activității nu ar însemna automat scăderea prețurilor la pompă. Prețul carburanților este influențat de cotațiile internaționale, cursul valutar, fiscalitate, costurile logistice și marjele comerciale.

O capacitate internă suplimentară de rafinare ar putea însă reduce dependența de importurile de produse petroliere finite și ar oferi pieței românești o capacitate suplimentară de reacție în perioadele de tensiune.

Importanța acestei capacități este cu atât mai relevantă în condițiile în care România are o dependență structurală de importurile de țiței de aproximativ 75%. Potrivit informațiilor prezentate în raportul administratorului judiciar, contextul pieței petroliere s-a deteriorat, iar la 26 martie 2026 Guvernul României a declarat, prin ordonanță de urgență, stare de criză pe piața țițeiului și produselor petroliere, apreciind că rezervele disponibile nu vor fi suficiente pentru consumul intern pe parcursul anului.

În același context, Financial Times a relatat pe 21 septembrie despre blocajul tranzacției privind activele internaționale ale Lukoil și despre efectele acestuia asupra unor capacități europene de rafinare. Potrivit publicației, activarea rafinăriilor europene afectate de situația Lukoil ar putea readuce pe piață, cumulat, între 100.000 și 150.000 de barili de produse pe zi.

Conducerea Petrotel insistă că menținerea rafinăriei în stare operațională reprezintă una dintre principalele mize ale perioadei de insolvență. O instalație industrială de asemenea dimensiuni nu poate fi pur și simplu lăsată oprită și repornită după luni sau ani fără pregătiri.

Conservarea presupune drenarea și protejarea circuitelor tehnologice, prevenirea coroziunii, controlul atmosferei din instalații, inspecția și lubrifierea echipamentelor, verificarea etanșărilor și componentelor rotative, menținerea utilităților și a sistemelor de siguranță, verificarea instrumentației și automatizărilor, monitorizarea rezervoarelor și instalațiilor de mediu și păstrarea pieselor de schimb.

La fel de importantă este păstrarea personalului calificat care cunoaște instalațiile. În cazul unei rafinării, experiența oamenilor care cunosc concret echipamentele și fluxurile tehnologice reprezintă o componentă importantă a capacității de repornire.

Pierderea acestei resurse ar putea transforma o repornire tehnică într-un proiect mult mai lung și mai costisitor. De aceea, compania susține că păstrarea echipelor, contractorilor și furnizorilor esențiali face parte din conservarea activului industrial.

Actuala Licență Generală 131J permite anumite operațiuni legate de negocierea și încheierea unor contracte condiționate privind vânzarea activelor internaționale ale Lukoil și activități conexe. Potrivit informațiilor furnizate de companie, licența este valabilă până la 22 octombrie 2026. Ea nu autorizează însă executarea propriu-zisă a vânzării, pentru care este necesară o aprobare separată.

Pentru Petrotel, problema esențială este existența unui cadru suficient de clar pentru fiecare etapă a activității: achiziția țițeiului, transportul, procesarea, plățile, finanțarea și vânzarea produselor petroliere. În lipsa acestui cadru, o repornire tehnică nu ar fi suficientă pentru reluarea activității comerciale.

Petrotel susține însă că instalațiile sunt conservate tocmai pentru ca, odată îndeplinite condițiile externe, procesul de repornire să poată începe fără întârzierea generată de reconstrucția sau reabilitarea platformei.

„Teoretic, suntem pregătiți tehnic de repornire, doar să facem testele necesare”, spune Dan Dănulescu.

Rămâne astfel o situație paradoxală, adică una dintre principalele capacități de rafinare ale României este menținută în stare tehnică pentru a putea produce, însă producția nu poate fi reluată până când nu sunt rezolvate problemele care se află în afara instalațiilor propriu-zise.

Pentru Petrotel, următoarea etapă nu mai este, în principal, una de reparații industriale, ci una de clarificare juridică, financiară și comercială. Pentru România, miza depășește bilanțul unei singure companii: este vorba despre menținerea unei capacități industriale care poate reprezenta aproximativ 20% din capacitatea națională de rafinare, într-o perioadă în care securitatea aprovizionării cu produse petroliere a redevenit o problemă strategică.