ANAF pregătește „radarul fiscal”: e-Factura, SAF-T și casele de marcat, reunite într-un sistem unic de risc

ANAF se pregătește să schimbe radical modul în care identifică firmele și persoanele care intră în vizorul controalelor fiscale. Potrivit programului de guvernare al Cabinetului Mureșan, administrația fiscală ar urma să creeze o platformă unică prin care să fie integrate informațiile provenite din e-Factura, declarațiile SAF-T, casele de marcat și declarațiile fiscale.

Obiectivul declarat este creșterea veniturilor colectate la bugetul de stat fără introducerea unor noi impozite. În locul extinderii taxelor, Guvernul propune folosirea mai eficientă a datelor pe care statul le deține deja despre contribuabili.

Sistemul ar urma să genereze pentru fiecare contribuabil un profil și un scor de risc fiscal, în funcție de informațiile colectate din mai multe surse. Termenul stabilit în programul de guvernare pentru ca noul mecanism să fie funcțional este 30 iunie 2027.

Practic, ANAF ar urma să treacă de la verificări realizate în mare parte prin sisteme informatice separate la o analiză integrată a comportamentului fiscal.

O factură transmisă prin e-Factura, datele raportate prin SAF-T, încasările înregistrate de casele de marcat și informațiile din declarațiile fiscale ar urma să poată fi analizate împreună. Eventualele diferențe sau neconcordanțe dintre aceste surse vor putea contribui la stabilirea nivelului de risc al contribuabilului.

Controalele, în funcție de scorul de risc

Noua arhitectură ar urma să schimbe inclusiv modul în care sunt selectați contribuabilii pentru control. Potrivit programului de guvernare, controalele operative și cele inopinate vor fi declanșate în funcție de profilul de risc fiscal. Atunci când va fi posibil, verificările pe teren ar urma să fie precedate de controale documentare realizate la distanță.

Modelul presupune, astfel, că ANAF nu va mai porni de la aceeași abordare pentru toți contribuabilii. Resursele de control ar trebui concentrate asupra celor identificați de sistem ca prezentând un risc fiscal mai ridicat.

În același timp, mecanismul ridică importanța modului în care sunt stabilite criteriile care determină scorul de risc. Cu cât mai multe date sunt integrate într-un singur sistem, cu atât mai importantă devine corectitudinea informațiilor și a algoritmilor utilizați pentru interpretarea acestora.

În prezent, e-Factura, SAF-T, casele de marcat și declarațiile fiscale funcționează în mare parte ca sisteme distincte. Datele disponibile sunt însă deja considerabile.

Potrivit raportului ANAF pentru primul semestru al anului 2025, prin sistemul e-Factura fuseseră procesate peste un miliard de facturi de la implementarea sistemului. În aceeași perioadă de referință, contribuabilii depuseseră peste 1,5 milioane de declarații SAF-T, iar în sistem erau conectate peste 600.000 de case de marcat.

Din august 2026, ANAF a pus la dispoziția contribuabililor și aplicații prin care aceștia își pot verifica datele raportate prin SAF-T. Următorul pas este conectarea acestor fluxuri de informații într-o singură infrastructură.

Registrul unic de control, înlocuit cu un istoric digital

Reforma propusă nu se oprește la analiza riscului fiscal. Programul de guvernare prevede și înlocuirea Registrului unic de control cu o soluție digitală care să păstreze istoricul verificărilor efectuate pentru fiecare contribuabil.

Sistemul ar trebui să permită ANAF să vadă ce controale au fost efectuate anterior, care au fost obiectivele acestora și ce rezultate au avut. Scopul declarat este prevenirea controalelor repetitive și evitarea situațiilor în care aceeași firmă ajunge să fie verificată în mod succesiv pentru aceleași aspecte.

În teorie, noul mecanism ar trebui să permită o utilizare mai eficientă a resurselor ANAF: contribuabilii cu risc redus să nu fie încărcați inutil cu verificări, iar inspectorii fiscali să își concentreze activitatea asupra situațiilor care prezintă indicii de neconformare.

SPV, „ghișeul” digital unic al contribuabilului

O altă componentă importantă a reformei este transformarea Spațiului Privat Virtual într-un punct unic de interacțiune între contribuabili și ANAF. SPV ar urma să ofere o situație fiscală consolidată a contribuabilului și să centralizeze comunicarea cu administrația fiscală.

Tot prin intermediul platformei ar urma să fie transmise notificări automate atunci când sistemele ANAF identifică neconcordanțe în datele fiscale. Astfel, relația dintre contribuabil și Fisc ar urma să se mute și mai mult în mediul digital. În loc ca o problemă să fie descoperită exclusiv în timpul unui control, sistemul ar putea semnala anterior existența unei diferențe între informațiile raportate prin diferitele platforme.

Pentru contribuabil, avantajul declarat este posibilitatea de a corecta o eroare înainte ca aceasta să se transforme într-un control fiscal. Pentru ANAF, avantajul este accesul la o imagine mult mai completă asupra activității economice.

Reorganizarea ANAF și concursuri pentru funcțiile de conducere

Programul de guvernare propune și o reorganizare instituțională a ANAF. Activitățile de control, colectare și trezorerie ar urma să fie coordonate unitar, iar funcțiile de conducere din structurile teritoriale ar urma să fie ocupate prin concurs.

Reforma digitală ar fi astfel dublată de o schimbare a modului în care este organizată administrația fiscală. În forma prezentată de Guvern, proiectul urmărește o transformare a ANAF dintr-o instituție care reacționează în urma unor controale într-o administrație fiscală capabilă să identifice din timp riscurile pe baza datelor disponibile.

Rămâne de bază modul în care va fi construit efectiv sistemul de evaluare. Un scor de risc fiscal poate deveni un instrument important pentru combaterea evaziunii și creșterea colectării, dar acuratețea rezultatului va depinde de calitatea datelor introduse în sistem, de criteriile utilizate și de posibilitatea contribuabilului de a contesta sau corecta eventualele erori.

Dacă termenul din programul de guvernare va fi respectat, până la 30 iunie 2027 ANAF ar trebui să aibă funcțională infrastructura care să reunească principalele surse digitale de informații fiscale.

Cu alte cuvinte, statul nu mai vrea doar să știe ce declară contribuabilul. Vrea să compare automat ceea ce facturează, ceea ce încasează, ceea ce raportează și ceea ce declară, iar din toate aceste date să construiască o imagine fiscală unică pentru fiecare contribuabil.