Două luni de cercetare arheologică, transformate în 4 minute și 53 de secunde de imagini. Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova prezintă evoluția cercetării de la Movila Vulpii, din Băicoi, un monument funerar ridicat în urmă cu aproape cinci milenii și asociat comunităților Yamnaya.
Filmul documentează, pas cu pas, cercetarea desfășurată de arheologii muzeului în perioada mai – iulie 2026, surprinzând transformarea treptată a unei movile de pământ într-un spațiu care dezvăluie urmele unor comunități dispărute de mii de ani.
Movila Vulpii avea inițial aproximativ 3,20 metri înălțime și 65 de metri în diametru. Sub straturile sale de pământ s-au păstrat însă vestigii care au permis arheologilor să reconstituie o parte din practicile funerare ale populațiilor care au utilizat monumentul.
Pe măsură ce cercetarea a avansat, arheologii au identificat și investigat două morminte vechi de aproape cinci milenii, atribuite comunităților Yamnaya. Descoperirea oferă o perspectivă directă asupra modului în care aceste comunități își îngropau morții și asupra felului în care spațiul funerar era organizat și utilizat.
Săpătura arheologică presupune ca fiecare strat îndepărtat controlat, fiecare urmă identificată în sol și fiecare modificare de culoare sau textură a pământului poate reprezenta o informație esențială pentru înțelegerea unui context arheologic. Tocmai acest proces este surprins de filmul realizat la Movila Vulpii.
Succesiunea imaginilor urmărește evoluția cercetării de la o etapă la alta. Movila este treptat modificată de intervenția arheologică, straturile de pământ sunt îndepărtate controlat, iar elementele structurii funerare încep să devină vizibile. Ceea ce, la început, pare doar o întindere de pământ se transformă progresiv într-un context arheologic complex.
Este, de fapt, una dintre particularitățile spectaculoase ale arheologiei, că informația nu este întotdeauna vizibilă cu ochiul liber de la început. Ea apare pe măsură ce cercetătorii identifică și interpretează urmele conservate în sol.
Astfel, filmul nu urmărește doar „rezultatul” unei săpături, ci documentează chiar procesul prin care rezultatul este obținut.
Realizarea filmului permite privitorului să vadă ceea ce fotografiile individuale surprind cu dificultate, evoluția zilnică a unei cercetări arheologice. De la primele intervenții până la conturarea mormintelor, imaginile comprimă în câteva minute o activitate desfășurată pe parcursul a aproximativ două luni.
Urmele aproape invizibile din pământ capătă treptat formă, iar cercetarea permite transformarea acestora în informații despre oameni, comunități și practici funerare de acum aproape 5.000 de ani.
În acest sens, filmul de la Movila Vulpii este și o formă de documentare a muncii arheologilor: răbdarea, precizia și caracterul gradual al cercetării devin parte din poveste.
Cele două morminte descoperite la Băicoi se înscriu în cercetările dedicate comunităților Yamnaya, populații care au avut o prezență importantă în spațiul est-european în perioada preistorică.
Pentru arheologi, fiecare asemenea context funerar reprezintă o sursă de informații despre societățile care au existat cu mii de ani înaintea noastră. La Movila Vulpii, monumentul tumular și mormintele identificate sub acesta permit cercetătorilor să studieze concret modul în care un astfel de spațiu a fost construit și utilizat.
Cercetarea arheologică de la Movila Vulpii a fost realizată de o echipă din cadrul Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova.
Colectivul de cercetare:
Filmul care documentează evoluția cercetării a fost realizat de Octav Negrea.
În mai puțin de cinci minute, pelicula comprimă săptămâni de muncă arheologică și transformă o cercetare desfășurată în teren într-o poveste vizuală despre trecutul foarte îndepărtat al zonei Băicoi.
„2 luni în 4 minute și 53 de secunde” nu este, astfel, un film despre două morminte. Este o incursiune în chiar mecanismul prin care arheologia recuperează trecutul: strat cu strat, urmă cu urmă, până când pământul începe să vorbească despre oamenii care au trăit aici cu aproape cinci milenii în urmă.
Cultura Iamnaia/Yamnaya, cunoscută în limba engleză și sub numele de cultura Pit Grave sau Ove Grave, a fost o cultură târzie din Epoca cuprului până la începutul Epocii bronzului din regiunea râurilor Bug, Nistru și Ural (Stepa ponto-caspică), datând din anii 3300–2600 î.Hr.
Numele său derivă din tradiția sa funerară caracteristică: Ямная (latinizat: iamnaia), adjectiv din limba rusă care înseamnă „[legat de] gropi (iama)”, acești oameni obșnuind să-și îngroape morții în tumuli (gorgane).
Cultura este identificată cu perioada târzie a proto-indo-europenilor, fiind cel mai probabil urheimatul limbilor proto-indo-europene.
Schimbări în Codul Rutier. Cu cât mai poți depăși viteza legală fără să fii amendat
Harta județelor din România, cele mai afectate în caz de cutremur
Din august se schimbă regulile pentru eliberarea buletinelor. Cartea de identitate electronică devine principalul document
Sistemul național de supraveghere rutieră a intrat în funcțiune pe DN1, autostrăzi și marile bulevarde din Capitală
Doi turiști s-au întâlnit cu un urs, pe traseul spre Cascada Urlătoarea
Modificări legislative, de la 1 august, care vizează cărțile de identitate și pensiile
Lasă un răspuns