Una dintre cele mai importante piese ale patrimoniului României a trecut prin prima etapă a restaurării, iar specialiștii au constatat că celebrul Coif de la Coțofenești a suferit deformări importante. Restauratorul Alexandru Dozsa spune că forma actuală a piesei l-a „șocat”, dar există șanse reale ca aceasta să fie readusă la aspectul pe care îl avea înainte de furt. Restaurarea ar putea dura aproape un an.
Coiful de aur de la Coțofenești, piesă emblematică a patrimoniului arheologic românesc și una dintre cele mai cunoscute descoperiri provenite din Prahova, se află din nou în România și a intrat într-un amplu proces de restaurare.
Primele investigații au scos însă la iveală o realitate mai complicată decât se putea observa inițial. Piesa nu a fost doar furată. În timpul jafului, coiful a fost supus unor solicitări mecanice care au dus la deformarea unor zone importante.
Restauratorul Alexandru Dozsa, specialistul care a preluat piesa după recuperarea ei din Olanda, a declarat că primul lucru care i-a atras atenția a fost chiar forma coifului.
„M-a șocat forma”, a spus restauratorul, explicând că analiza directă a piesei i-a ridicat mai multe semne de întrebare cu privire la ceea ce s-a întâmplat cu aceasta în timpul furtului. Vestea bună este că specialiștii consideră că există șanse mari ca piesa să poată fi readusă la forma pe care o avea înainte de dispariția sa din muzeul olandez. Însă, nu este însă o operațiune simplă.
Prima etapă a restaurării a evidențiat că una dintre cele mai afectate zone este cea în care era prins obrăzarul. Potrivit restauratorului, zona de reatașare nu mai are aceeași curbură cu obrăzarul, fiind puternic aplatizată și împinsă spre interior.
Un element important pentru specialiști este faptul că punctele de conexiune ale rupturii corespund. Cu alte cuvinte, există concordanță între zona afectată de pe coif și cea de pe obrăzar. O situație care îi conduce pe restauratori spre ipoteza că deformarea s-a produs în momentul furtului, când obrăzarul ar fi fost împins spre interior.
„Zona asta este mult aplatizată, mult introdusă în interior”, a explicat Alexandru Dozsa. Este o observație importantă, pentru că restaurarea nu înseamnă pur și simplu „îndreptarea” unui obiect din metal.
În cazul unei piese de tezaur vechi de aproximativ 2.500 de ani, orice intervenție trebuie făcută astfel încât să nu distrugă urmele istorice ale obiectului și nici să nu producă noi deteriorări.
Procesul va presupune atât intervenții fizice asupra zonelor deformate, cât și integrarea cromatică a suprafețelor asupra cărora se intervine. Asta înseamnă că zonele reparate nu vor rămâne vizibile ca suprafețe diferite de restul piesei.
Restauratorii vor folosi, inclusiv pentru integrarea cromatică, culori acrilice pe bază de apă. Întregul proces ar putea dura aproape un an. Durata este explicabilă prin valoarea excepțională a obiectului și prin necesitatea ca fiecare intervenție să fie documentată și realizată cu maximum de precauție.
Povestea coifului este, în sine, una spectaculoasă. Piesa a fost descoperită în anul 1913, în satul Coțofenești, comuna Vărbilău, județul Prahova. Potrivit informațiilor publicate acum, coiful datează din secolul al V-lea î.Hr.
Mai bine de un secol mai târziu, obiectul avea să ajungă în centrul unui jaf care a șocat lumea muzeală europeană. În noaptea de 24 spre 25 ianuarie 2025, coiful a fost furat din Muzeul Drents din Assen, Olanda. Hoții au folosit explozibil pentru a pătrunde în muzeu și au sustras mai multe piese din tezaurul dacic prezentat în cadrul expoziției. Printre obiectele furate s-au numărat coiful de aur de la Coțofenești și brățări dacice.
În aprilie 2026, coiful și două dintre brățările dacice au fost recuperate și predate autorităților române. Trei cetățeni olandezi au fost arestați și ulterior condamnați în legătură cu jaful.
Pentru Prahova, povestea coifului are o semnificație aparte. Obiectul care a ajuns să fie cunoscut în întreaga lume provine dintr-o localitate din județ. Descoperirea din Coțofenești reprezintă una dintre cele mai importante mărturii arheologice asociate spațiului prahovean.
Paradoxal, însă, cea mai mare parte a istoriei moderne a coifului s-a consumat departe de locul în care acesta a fost descoperit. A fost scos la lumină în Prahova, a intrat în patrimoniul național, a devenit una dintre piesele reprezentative ale României, a ajuns în cadrul unei expoziții internaționale și a fost furat în Olanda. Acum, după recuperare, se întoarce într-un alt capitol al existenței sale, restaurarea.
Revenirea coifului în România a fost doar primul pas. Urmează o perioadă în care specialiștii trebuie să stabilească exact amploarea deteriorărilor și modalitatea prin care acestea pot fi remediate fără ca intervențiile moderne să afecteze autenticitatea obiectului.
Un lucru este deja clar, coiful nu s-a întors din Olanda în aceeași stare în care a plecat. Deformarea obrăzarului și a zonei de conexiune indică faptul că piesa a fost supusă unor forțe mecanice considerabile în timpul furtului.
Imaginea actuală a coifului, descrisă de restaurator drept una care l-a „șocat”, este doar începutul unei operațiuni care va dura luni de zile.
De altfel, România urmează să restituie companiei de asigurări despăgubirea primită pentru piesă, însă numai după stabilirea tuturor cheltuielilor aferente restaurării și conservării coifului. Astfel, coiful de la Coțofenești intră într-o nouă etapă a istoriei sale.
Descoperit în urmă cu 113 ani în Prahova, furat într-un jaf cu explozibil, recuperat după mai bine de un an și acum aflat pe masa restauratorilor, coiful nu este doar un obiect de aur. Este o bucată din istoria României care, după ce a trecut printr-unul dintre cele mai spectaculoase jafuri de patrimoniu din Europa, trebuie acum să fie reparată cu grijă, piesă cu piesă.
CRONOLOGIE | Coiful de la Coțofenești: 1913-2026
1913 – Coiful de aur este descoperit în satul Coțofenești, comuna Vărbilău, județul Prahova. Piesa datează din secolul al V-lea î.Hr. și devine una dintre cele mai importante descoperiri arheologice de pe teritoriul României.
Secolul XX – Coiful intră în patrimoniul național și devine una dintre piesele reprezentative ale artei și civilizației dacice.
2024–2025 – Coiful este inclus în expoziția dedicată patrimoniului dacic organizată la Muzeul Drents din Assen, Olanda.
24/25 ianuarie 2025 – Coiful de la Coțofenești este furat din Muzeul Drents. Hoții folosesc explozibil pentru a pătrunde în muzeu. Sunt sustrase și alte piese de tezaur dacice, inclusiv brățări de aur.
2025 – Furtul declanșează o amplă anchetă în Olanda și România. Autoritățile încearcă să recupereze piesele dispărute, iar cazul atrage atenția internațională asupra securității patrimoniului cultural.
Aprilie 2026 – Coiful de la Coțofenești și două dintre brățările dacice furate sunt recuperate și readuse în România.
2026 – Specialiștii încep restaurarea coifului. Primele intervenții și examinări evidențiază deformări importante, în special în zona obrăzarului și a punctelor de conexiune.
2026 – Restauratorul Alexandru Dozsa declară că a fost „șocat” de forma în care a ajuns piesa după furt. Specialiștii apreciază însă că deformările pot fi remediate, fără pierderea autenticității obiectului.
2026–2027 – Restaurarea este estimată să dureze aproape un an, urmând ca specialiștii să readucă treptat coiful la forma sa anterioară și să realizeze intervențiile necesare pentru conservarea piesei.
Un drum de peste un secol pentru unul dintre cele mai cunoscute obiecte de patrimoniu ale României.
Schimbări în Codul Rutier. Cu cât mai poți depăși viteza legală fără să fii amendat
Harta județelor din România, cele mai afectate în caz de cutremur
Din august se schimbă regulile pentru eliberarea buletinelor. Cartea de identitate electronică devine principalul document
Sistemul național de supraveghere rutieră a intrat în funcțiune pe DN1, autostrăzi și marile bulevarde din Capitală
Doi turiști s-au întâlnit cu un urs, pe traseul spre Cascada Urlătoarea
Modificări legislative, de la 1 august, care vizează cărțile de identitate și pensiile
Lasă un răspuns