În România, întrebarea „De unde ai banii?” deja nu mai este una pe care o poate pune un vecin curios, un jurnalist sau un procuror. Din ce în ce mai des, este o întrebare la care contribuabilul trebuie să poată răspunde documentat și în fața inspectorilor fiscali.
Datele centralizate de Ministerul Finanțelor și comunicate de ANAF arată o intensificare semnificativă a verificărilor privind situația fiscală personală. În perioada iulie 2025 – mai 2026, ANAF a finalizat 1.102 acțiuni de control, stabilind creanțe fiscale suplimentare de 540.243.299 de lei și instituind măsuri asigurătorii de 123.514.438 de lei.
ANAF descrie perioada drept una dintre cele mai ample campanii din ultimii ani privind persoanele fizice care nu au putut demonstra proveniența unor venituri, fonduri sau disponibilități financiare utilizate pentru achiziții, investiții ori depuneri bancare.
Însă, cifrele spun doar o parte din poveste, căci cealaltă parte este mult mai interesantă… Ce anume caută ANAF și de ce anumite explicații care, în trecut, puteau părea suficiente devin astăzi tot mai greu de susținut?
Nu doar venitul contează, ci povestea banului
Logica verificărilor fiscale asupra persoanelor fizice s-a schimbat substanțial. Nu mai este suficient ca un contribuabil să declare un anumit venit anual. Inspectorii pot analiza dacă nivelul veniturilor declarate este compatibil cu ceea ce persoana respectivă deține, cheltuiește sau transferă. Adică, Fiscul poate compara venitul declarat cu realitatea financiară observabilă.
Un contribuabil care declară venituri moderate, dar cumpără succesiv proprietăți, autoturisme, terenuri sau alte active de valoare, face împrumuturi consistente către propriile firme ori depune sume importante în numerar poate deveni relevant pentru analiza de risc.
Dar problema nu este neapărat existența banilor, ci proveniența lor și capacitatea de a demonstra această proveniență. Ei bine, aici apare una dintre cele mai importante concluzii desprinse din controalele recente.
„Am avut banii în casă”, explicația care trebuie demonstrată
Potrivit analizei EY România, printre situațiile întâlnite de ANAF se află depunerile de numerar în conturi personale sau în conturile unor societăți în care contribuabilii dețin participații, achizițiile de bunuri mobile și imobile cu numerar, împrumuturile acordate propriilor societăți și majorările de capital social.
Un alt tipar îl reprezintă explicațiile potrivit cărora banii provin din economii păstrate în numerar, din venituri realizate în străinătate sau din sume primite de la alte persoane. În momentul în care explicația nu poate fi susținută cu documente și nu există o trasabilitate credibilă a banilor, situația poate deveni problematică fiscal, ceea ce este o schimbare importantă de perspectivă.
Numerarul nu este ilegal. Economisirea nu este ilegală. Împrumutul între persoane fizice nu este ilegal. Munca în străinătate nu este ilegală.
Dar toate acestea trebuie să poată fi demonstrate atunci când sunt invocate ca sursă pentru o avere sau pentru o anumită operațiune financiară.
ANAF nu mai lucrează doar cu ceea ce declară contribuabilul
Explicația pentru această schimbare este, în mare măsură, digitalizarea administrației fiscale. ANAF are acces la volume tot mai mari de informații, iar analiza de risc permite corelarea unor date care, privite separat, poate nu ar spune mare lucru.
Un venit declarat poate fi comparat cu achiziții și tranzacțiile pot fi corelate cu informații bancare. Participațiile într-o societate pot fi puse în legătură cu fluxurile financiare ale firmei. Veniturile declarate în România pot fi confruntate cu informații provenite din alte jurisdicții.
Dar, aici, apare unul dintre cele mai importante elemente ale noii realități fiscale și anume schimbul internațional de informații.
Ideea că „în România nu se vede ce am câștigat în străinătate” devine din ce în ce mai riscantă. ANAF folosește tot mai mult analiza de date și schimbul de informații cu alte administrații fiscale pentru identificarea situațiilor care necesită verificări suplimentare.
În plus, informațiile privind anumite venituri realizate în străinătate pot ajunge la autoritățile române după termenul în care contribuabilul trebuia să își depună declarația fiscală. De aceea, faptul că o informație nu apare inițial în datele precompletate nu înseamnă că venitul respectiv este „invizibil” pentru Fisc. Procedura de precompletare a Declarației unice se bazează pe surse de date identificate de ANAF, iar informațiile din străinătate pot fi primite ulterior.
Pragul de 25 de milioane de euro
În această ecuație există și categoria persoanelor fizice cu avere mare – PFAM. Este vorba despre persoanele fizice rezidente în România a căror avere estimată depășește echivalentul a 25 de milioane de euro.
Pentru administrarea fiscală a acestei categorii, ANAF constituie și actualizează un grup dedicat, în care pot fi incluși inclusiv soțul sau soția și rudele și afinii până la gradul al II-lea. Asta nu înseamnă, evident, că orice persoană cu avere mare este suspectă de ceva. Înseamnă că dimensiunea patrimoniului reprezintă un element de risc și de interes fiscal.
În fond, administrația fiscală verifică dacă patrimoniul acumulat este compatibil cu veniturile și sursele de finanțare cunoscute și declarate.
Prahova, în topul sumelor stabilite de ANAF
Pentru Prahova, datele au o relevanță aparte. În intervalul analizat, cea mai mare creanță fiscală individuală menționată de ANAF în cadrul acestor verificări a fost de 23,1 milioane de lei, stabilită în județul Prahova.
În București au fost consemnate, în două acțiuni distincte, creanțe de 22,5 milioane de lei, respectiv 21,6 milioane de lei.
Sunt sume care arată că verificarea averilor persoanelor fizice nu este o operațiune administrativă marginală. Este o zonă în care pot apărea obligații fiscale de ordinul milioanelor.
Iar pentru Prahova, cifra de 23,1 milioane de lei ne-a trezit curiozitatea… Cine este contribuabilul verificat și ce mecanism financiar a condus la stabilirea unei asemenea obligații fiscale?
ANAF nu oferă, în comunicarea centralizată, identitatea persoanei. Dar tocmai asemenea valori justifică interesul pentru analiza ulterioară a informațiilor publice: proprietăți, tranzacții, participații în societăți, modificări de capital, insolvențe, litigii fiscale sau alte elemente care pot explica amploarea ajustării.
56 de decizii de impunere într-o singură lună
Dimensiunea fenomenului este vizibilă și în datele pentru luna mai 2026. În această singură lună, 56 de decizii de impunere au generat obligații fiscale suplimentare de 54,6 milioane de lei.
Asta înseamnă o medie de aproximativ 975.000 de lei pe decizie, chiar dacă media, evident, ascunde diferențe foarte mari între cazuri.
Nu toate aceste sume reprezintă neapărat bani încasați deja de stat. Vorbim despre creanțe fiscale stabilite prin decizii de impunere, iar recuperarea lor poate presupune proceduri ulterioare și, după caz, contestații sau litigii.
De aceea, între „ANAF a stabilit o sumă” și „statul a încasat suma” există o diferență juridică și financiară importantă.
70%, sancțiunea fiscală pentru banii fără sursă identificată
Începând cu 1 iulie 2024, veniturile constatate de organele fiscale a căror sursă nu a fost identificată sunt impozitate cu 70%, aplicat bazei impozabile ajustate, potrivit art. 117 din Codul fiscal, modificat prin Legea nr. 296/2023. Prin decizia de impunere se stabilesc și accesoriile fiscale.
Prin urmare, pentru un contribuabil care nu poate demonstra proveniența unei sume importante, problema nu se reduce la plata impozitului obișnuit aferent categoriei de venit. Regimul fiscal este mult mai dur.
70% din baza impozabilă, plus accesoriile prevăzute de legislație, poate transforma o sumă aparent „neclară” într-o obligație fiscală uriașă. Este, practic, unul dintre cele mai puternice motive pentru care documentele privind proveniența banilor trebuie păstrate.
„Banii sunt ai mei” nu este aceeași afirmație cu „pot demonstra de unde provin”
Aici este, probabil, esența întregii probleme. Desigur, un contribuabil poate spune „Sunt economiile mele.” Dar inspectorul fiscal, curios fiind, are mai multe întrebări, precum:
Din ce venituri au fost făcute economiile? În ce perioadă? Unde sunt documentele? Cum se explică acumularea? Cum au ajuns banii în cont? Cum au fost folosiți pentru achiziție? Există o succesiune financiară verificabilă?
Această diferență dintre posesia banului și proveniența demonstrabilă a banului este fundamentală. Un om poate avea legal economii de 100.000 de euro. Dar, dacă acei bani sunt folosiți pentru cumpărarea unui imobil și persoana nu poate explica documentat cum au fost acumulați, problema fiscală poate apărea chiar dacă banii există efectiv.
Împrumutul către propria firmă poate deveni o pistă de verificare
Un alt element interesant identificat de ANAF îl reprezintă împrumuturile acordate propriilor societăți. La prima vedere, operațiunea este perfect posibilă și legală pentru că un asociat poate împrumuta societatea. Dar, iarăși, apare curiozitatea fiscală: de unde a avut persoana fizică banii pe care i-a împrumutat?
Dacă societatea primește 500.000 de lei de la asociat, inspectorul nu trebuie să se oprească la contractul de împrumut. Poate urmări sursa celor 500.000 de lei.
Același principiu poate fi aplicat majorărilor de capital social sau altor operațiuni prin care bani personali ajung în circuitul unei societăți.
De aici rezultă o regulă simplă pentru orice antreprenor: documentarea traseului banilor personali trebuie să fie la fel de serioasă ca documentarea contabilă a firmei.
Și veniturile „mici”, dacă sunt ascunse, pot deveni probleme mari
Verificările ANAF nu se concentrează doar pe averile spectaculoase.
În controale au fost identificate și venituri nedeclarate din:
Așadar, problema nu este întotdeauna un cont cu milioane de euro. Poate fi și o serie de venituri mai mici, repetate și nedeclarate, care ajung să creeze o diferență relevantă între situația fiscală declarată și situația reală.
ANAF schimbă paradigma: de la „ce ai declarat?” la „cum se leagă toate datele?”
Poate cea mai importantă transformare este că administrația fiscală nu mai funcționează exclusiv pe baza declarației depuse de contribuabil. Din ce în ce mai mult, funcționează prin corelarea informațiilor.
Iar atunci când imaginea patrimoniului nu se potrivește cu imaginea veniturilor declarate, contribuabilul poate fi selectat pentru verificare.
Datele ANAF confirmă că procesul este deja în desfășurare: numai în primul trimestru din 2026 au fost selectate pentru control fiscal 252 de persoane fizice respectiv 170 pentru verificare documentară și 82 pentru verificarea situației fiscale personale. În aceeași perioadă, ANAF a finalizat 238 de acțiuni de control fiscal la persoane fizice.
Ce înseamnă asta pentru contribuabilul obișnuit?
Nu înseamnă că fiecare persoană care depune numerar în bancă va fi controlată și nici că orice diferență între venit și patrimoniu este automat evaziune fiscală. Și, foarte important, stabilirea unei obligații fiscale de către ANAF nu echivalează automat cu existența unei infracțiuni.
Înseamnă însă că vechea cultură a „banilor ținuți la saltea”, a veniturilor din străinătate despre care „nu știe nimeni” sau a împrumuturilor familiale fără documente devine din ce în ce mai dificil de susținut atunci când apar diferențe fiscale importante.
România intră în epoca „banului cu biografie”
În urmă cu ani, întrebarea fundamentală era dacă venitul a fost declarat. Astăzi, e mai sofisticat și se cere povestea banului. De genul de unde a venit? Când a venit? Prin ce cont? De la cine? În baza cărui document? Cum a fost economisit? Cum a fost transferat? Cum a fost investit? Cum se regăsește în patrimoniu?În fond, o „biografie financiară” care devine din ce în ce mai importantă.
Iar cifrele ANAF arată că nu este vorba despre o tendință marginală. Peste 540 de milioane de lei în creanțe fiscale suplimentare, în urma a 1.102 controale, reprezintă un semnal clar că verificarea situației fiscale personale a devenit o componentă importantă a administrației fiscale românești.
Pentru cei care își pot demonstra veniturile, economiile și tranzacțiile, această evoluție înseamnă, în principiu, doar mai multă transparență. Pentru cei care au acumulat averi pe care nu le pot explica documentar, mesajul este că banii care sunt în cont, în casă, într-o firmă sau transformați într-o proprietate nu le face automat „invizibili”.
În România fiscală a anului 2026, banii trebuie să aibă nu doar valoare, ci să aibă și o poveste. Iar povestea trebuie să poată fi demonstrată.
Sursa: EY România
Harta județelor din România, cele mai afectate în caz de cutremur
Schimbări în Codul Rutier. Cu cât mai poți depăși viteza legală fără să fii amendat
Din august se schimbă regulile pentru eliberarea buletinelor. Cartea de identitate electronică devine principalul document
Sistemul național de supraveghere rutieră a intrat în funcțiune pe DN1, autostrăzi și marile bulevarde din Capitală
Doi turiști s-au întâlnit cu un urs, pe traseul spre Cascada Urlătoarea
Modificări legislative, de la 1 august, care vizează cărțile de identitate și pensiile
Lasă un răspuns