Când procurorul uită legea acasă, dar își ia pistol, spray, cuțit și un pic de ultraj

Statul de drept are uneori un simț al umorului greu de egalat. Atât de greu de egalat încât, într-o noapte de august, un procuror a ajuns să-i explice legii, din mers, că și ea trebuie să respecte niște reguli.

Potrivit comunicatului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, în noaptea de 9 august, în jurul orei 02:48, un procuror de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin ar fi intrat pe terasa unui local din comuna Ribița, unde se aflau aproximativ 100 de persoane.

Nu singur, avea asupra lui un cuțit, un spray iritant lacrimogen și, pentru ca seara să nu fie cumva prea plictisitoare, un pistol letal Walther, calibru 9×19. Un arsenal suficient pentru ca o simplă ieșire la local să semene mai degrabă cu începutul unui film western.

Doar că aici nu era Hollywood, era România și, mai ales, personajul era un procuror.

Permisul fusese anulat. Pistolul, însă, nu primise vestea

Partea cu adevărat savuroasă a poveștii apare atunci când aflăm că Serviciul Arme, Explozivi și Substanțe Periculoase din cadrul IPJ Caraș-Severin dispusese, la 27 iulie, anularea permisului de port-armă.

Potrivit anchetatorilor, procurorul ar fi aflat despre acest lucru încă din 6 august. Adică arma devenise, oficial, incompatibilă cu dreptul de a fi purtată. Dar, aparent, între o decizie administrativă și buzunarul omului există uneori o distanță considerabilă. De aproape trei zile, mai exact.

Așa se face că, pe 9 august, pistolul ar fi ajuns totuși la Ribița, probabil nu știa că permisul fusese anulat. Sau, dacă știa, poate că avea o altă interpretare a conceptului de „fără drept”. Problema este că legea nu pare să aibă același simț al interpretării creative.

Polițistul cerea buletinul, iar situația a escaladat

În jurul orei 03:00, polițiștii i-ar fi cerut să se legitimeze, de altfel o solicitare destul de banală. În România, de regulă, când polițistul cere să te legitimezi, nu este nevoie de o pledoarie de 40 de pagini, de o excepție de neconstituționalitate și nici de un curs accelerat de drept penal. Arăți actul.

Numai că, potrivit comunicatului, lucrurile nu ar fi decurs chiar atât de simplu. Procurorul ar fi refuzat legitimarea, ar fi ridicat tonul, ar fi tulburat liniștea celor aflați în local și, ulterior, ar fi fugit de polițiști.

Cu alte cuvinte, organele judiciare alergau după unul dintre membrii propriului sistem judiciar. O imagine care, dacă nu ar fi fost consemnată într-un comunicat oficial, ar părea inventată de un scenarist cu prea multă imaginație.

Și pentru că fuga nu era suficientă… a apărut și spray-ul

În timpul urmăririi, potrivit anchetatorilor, procurorul ar fi folosit spray-ul iritant lacrimogen împotriva polițiștilor. Pentru că, aparent, o simplă discuție despre legitimare devenise deja prea academică.

Apoi, la momentul imobilizării, comunicatul susține că acesta ar fi tras fără drept cu arma letală deținută. Aici, evident, gluma se oprește. Pentru că dincolo de orice ironie, dacă situația de fapt descrisă de procurori va fi confirmată de probe și de instanță, vorbim despre un episod extrem de grav.

Mai ales pentru că nu discutăm despre un cetățean oarecare care nu știe ce înseamnă o armă, un permis sau un ordin al poliției. Discutăm despre un procuror. Adică despre un magistrat care, prin natura profesiei sale, ar trebui să cunoască foarte bine diferența dintre „am voie” și „nu am voie”.

Cinci acuzații. Două ultraje. Un pistol. Un cuțit. Un spray… O noapte lungă

Lista infracțiunilor pentru care procurorul a fost pus sub acuzare este impresionantă.

• Nerespectarea regimului armelor și munițiilor.
• Uzul de armă fără drept.
• Tulburarea ordinii și liniștii publice.
• Portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase.
• Și două infracțiuni de ultraj.

Toate acestea într-o singură noapte. Este genul de „dosar profesional” pe care, în mod normal, un procuror îl întâlnește pe birou. Nicidecum în buzunar! Și sigur nu cu un Walther de 9×19 în dotare.

Ironia supremă, omul care trebuie să explice legea ajunge să primească explicații despre lege

Poate cea mai amară parte a acestui caz este tocmai paradoxul profesional. Un procuror este unul dintre cei care, în activitatea de zi cu zi, trebuie să stabilească dacă anumite fapte intră sau nu sub incidența legii penale.

În cazul de față, procurorul de caz trebuie să stabilească dacă faptele imputate unui alt procuror întrunesc elementele unor infracțiuni. Cu alte cuvinte, un procuror cercetează un procuror pentru fapte care, dacă vor fi confirmate, au legătură tocmai cu respectarea legii și cu autoritatea organelor statului. Statul de drept are, uneori, un umor negru.

Dar să nu uităm propoziția obligatorie

Și pentru că trăim într-un stat de drept, Parchetul ne amintește, foarte corect, că punerea în mișcare a acțiunii penale nu înseamnă condamnare.

Așadar, omul este, juridic, nevinovat până când o instanță va decide altceva. Prezumția de nevinovăție trebuie respectată. Problema este că, până când instanța va spune dacă acuzațiile sunt sau nu adevărate, vedem cum poate ajunge un procuror să fie acuzat că a făcut exact genul de lucruri pentru care, în alte dosare, procurorii cer pedepse.

Dacă un permis de port-armă este anulat pe 27 iulie, titularul află pe 6 august, iar pe 9 august apare într-un local cu pistolul asupra sa, cine a considerat că problema este rezolvată?

Legea a avut nevoie de poliție ca să-i reamintească unui procuror că și ea se aplică tuturor sau, cel puțin, așa ar trebui.