PNRR, renovarea „verde” și contractul care a crescut cu milioane de lei. Un proiect al DGPI, transformat într-o afacere de 16,4 milioane de lei

Mai sunt doar câteva luni până când România va trebui să tragă linie peste unul dintre cele mai controversate și ambițioase programe de finanțare europeană din ultimii ani, Planul Național de Redresare și Reziliență.

PNRR a fost prezentat drept șansa istorică de modernizare a României. Bani pentru spitale, școli, infrastructură, energie, digitalizare și renovarea clădirilor publice. Dar printre proiectele finanțate din miliardele europene se află și investiții despre care publicul știe foarte puțin, inclusiv unele derulate de instituții cu atribuții speciale și, implicit, cu un nivel ridicat de opacitate.

Un astfel de caz este proiectul de renovare integrată a unui imobil al Direcției Generale de Protecție Internă (DGPI) din strada George Georgescu, București.

Pe hârtie, obiectivul este unul perfect legitim: modernizarea și eficientizarea energetică a unei clădiri publice. Practic, însă, documentele publice disponibile ridică naște suspiciuni privind modul în care a fost atribuit contractul, evoluția valorii acestuia și ritmul de execuție. Iar când discutăm despre bani europeni, ne întrebăm: Cât a costat, în final, renovarea și de ce?

De la 13,46 milioane de lei la un contract de peste 16 milioane

Procedura de achiziție pentru proiectul „Îmbunătățirea fondului construit pentru DGPI – renovare integrată imobil George Georgescu (GG Green)” a fost publicată în 2023, proiectul fiind finanțat prin Componenta 5 – Valul Renovării din PNRR. Valoarea estimată a contractului era de aproximativ 13,47 milioane de lei.

Potrivit datelor publice despre procedură, la licitație au fost înregistrați patru participanți. În final, asocierea formată din Athenaeum Construct SRL, Helinick SRL și Est Proiect SRL, având Athenaeum Construct drept lider, a fost declarată câștigătoare.

Contractul a fost atribuit pentru o valoare inițială de aproximativ 12,43 milioane de lei, conform informațiilor furnizate în documentarea acestui caz. De aici începe, însă, partea interesantă a poveștii. Pentru că, în cazul contractelor publice, valoarea de la semnare nu reprezintă întotdeauna și valoarea finală.

Modificările contractuale, ajustările de preț, lucrările suplimentare și prelungirile de termen pot transforma radical o investiție care, inițial, părea perfect încadrată în buget. În cazul proiectului DGPI de pe strada George Georgescu, informațiile accesibile indică o evoluție a valorii contractului până la aproximativ 16,42 milioane de lei, fără TVA.

Asta înseamnă o creștere de ordinul milioanelor de lei față de valoarea inițială. Și, desigur, apare nedumerirea motivului care a determinat majorarea.

Nu se precizează dacă au apărut lucrări suplimentare care nu puteau fi prevăzute la momentul elaborării documentației, dacă au existat modificări ale proiectului sau dacă au fost actualizări de preț, astfel cî răspunsul nu poate fi găsit doar în cifra finală.

Patru participanți, un singur câștigător

Un alt element care ne trezește curiozitatea este configurația procedurii de achiziție. Datele publice consultate indică patru participanți la procedură, însă câștigătoare a fost asocierea Athenaeum Construct – Helinick – Est Proiect. Asta nu înseamnă, în sine, că procedura ar fi fost ilegală.

Nici faptul că un singur ofertant ajunge câștigător nu reprezintă, prin el însuși, o neregulă. Dar atunci când vorbim despre un contract de milioane de lei din fonduri europene, este absolut legitim ca, dintr-o sinceră transparență, să se cine au fost ceilalți participanți și de ce nu au mai rămas în competiție, dacă ofertele au fost retrase sau respinse, dacă au existat contestații și, mai ales, dacă oferta câștigătoare a fost singura considerată conformă.

Mai ales atunci când proiectul este derulat de o instituție din zona de securitate internă, unde transparența este, prin natura activității, mai redusă decât în cazul unei primării sau al unei instituții civile.

Cine sunt firmele din asocierea câștigătoare?

Unul dintre cele mai interesante aspecte ale contractului este profilul companiilor care au intrat în asociere.

Helinick SRL este o companie cunoscută pe piața sistemelor integrate de securitate, protecție la incendiu, control acces, CCTV și alte soluții de securitate electronică.

În 2024, compania a fost achiziționată de grupul american Convergint, tranzacție prin care Helinick a intrat în portofoliul unui jucător internațional important din industria sistemelor de securitate. Presa economică a relatat că firma era controlată de familia Retegan și avea afaceri de aproximativ 113 milioane de lei.

Marius Retegan este prezentat în surse de profil drept director executiv al Helinick, iar compania are o experiență de peste trei decenii în domeniul sistemelor de securitate și protecției la incendiu. Prin urmare, prezența Helinick într-un proiect de renovare și modernizare a unui sediu al DGPI nu este, în sine, surprinzătoare.

Dimpotrivă, profilul companiei este compatibil cu partea de instalații și sisteme de securitate care ar putea fi necesare într-o clădire destinată unei structuri de informații. Dar tocmai aici ne trezește interesul față de ponderea lucrărilor și echipamentelor de securitate în valoarea totală a contractului. Apoi, cât din valoarea finală a contractului a revenit, efectiv, fiecărei companii din asociere?

În cazul unui contract finanțat din PNRR, aceste informații sunt importante pentru înțelegerea modului în care au fost cheltuiți banii.

Athenaeum Construct și traseul contractelor publice

Și Athenaeum Construct are un istoric de participare la contracte cu instituții publice. În spațiul public apar informații despre implicarea companiei în proiecte de securitate și infrastructură, inclusiv lucrări asociate unor obiective importante ale statului.

Mai mult, în bazele publice de date judiciare apar dosare în care Nicolae Comănescu figurează ca inculpat într-o cauză penală privind infracțiuni de evaziune fiscală, iar Athenaeum Construct apare ca parte responsabilă civilmente. Dosarul este înregistrat la instanțele din București, iar informațiile publice consultate indică faptul că procedura judiciară a continuat inclusiv în faza de apel.

Nu știm, însă, dacă autoritatea contractantă a verificat situația juridică și istoricul companiilor înainte de atribuirea contractului și, dacă da, ce criterii au fost aplicate?

Este o întrebare normală pentru orice instituție publică ce gestionează fonduri europene.

PNRR și „renovarea verde” a unei instituții de securitate

Proiectul DGPI se înscrie în Componenta 5 – Valul Renovării din PNRR, al cărei obiectiv general este renovarea energetică și consolidarea fondului construit. Pe hârtie, investiția are o logică impecabilă, căci România are mii de clădiri publice vechi. Costurile cu energia sunt mari, eficientizarea energetică este necesară, iar banii europeni trebuie folosiți pentru modernizarea infrastructurii publice.

Dar există și o contradicție care merită analizată. PNRR este un program cu termene extrem de stricte, iar România a fost criticată în repetate rânduri pentru ritmul lent al implementării și riscul pierderii unor fonduri.

În acest context, un proiect care pornește cu o valoare de aproximativ 12,4 milioane de lei, ajunge la peste 16,4 milioane de lei și își prelungește termenul de execuție ridică inevitabil întrebări. Nu neapărat despre legalitatea sa, ci despre eficiența cheltuirii banului european. Pentru că un proiect PNRR nu trebuie doar să fie legal, trebuie să fie și eficient.

22 de luni care au devenit 34

Unul dintre cele mai importante elemente ale contractului este termenul de execuție. La momentul atribuirii, lucrările ar fi trebuit finalizate într-un interval de aproximativ 22 de luni. Ulterior, termenul ar fi fost extins până la aproximativ 34 de luni.

Dacă aceste date sunt confirmate de documentele contractuale finale, vorbim despre o prelungire de aproximativ 12 luni, adică mai mult de jumătate peste termenul inițial. Ce s-a întâmplat în cele 12 luni suplimentare… rămâne un mister.

Desigur, un șantier poate întârzia din zeci de motive. Mai apar probleme tehnice, lucrări neprevăzute, pot să fie întârzieri în furnizarea materialelor. Pot exista modificări ale proiectului sau probleme legate de autorizări, dar fiecare dintre aceste motive trebuie să fie documentat. Mai ales atunci când prelungirea termenului vine în paralel cu majorarea valorii contractului.

Un proiect care merită un audit public

Din informațiile pe care le avem rezultă o situație care, fără a permite concluzia unei ilegalități, justifică o analiză aprofundată. Așadar, vem un proiect PNRR, avem o instituție din zona de securitate națională. Avem o procedură cu patru participanți și un câștigător, respectiv o asociere de trei companii.

Avem un contract de milioane de lei, o valoare care a crescut semnificativ. Deja există un termen de execuție prelungit pentru o investiție a cărei finalizare trebuie pusă în balanță cu obiectivele și termenele PNRR.

Toate acestea nu demonstrează o fraudă, dar toate acestea justifică întrebări, iar acestea devin cu atât mai importante cu cât vorbim despre bani europeni.

Întrebările pe care DGPI trebuie să le lămurească

Pentru ca această investiție să nu rămână doar un alt exemplu de proiect public despre care contribuabilii află doar cifra de la final, DGPI ar trebui să explice public care este valoarea exactă și actualizată a contractului și care sunt toate actele adiționale încheiate și ce modificări financiare produce fiecare. Ba chiar și motivul fiecărei prelungiri de termen și stadiul fizic actual al lucrărilor.

Lecția PNRR: nu doar cât cheltuim, ci și cum

PNRR nu a fost creat pentru a alimenta o nouă generație de contracte publice fără o analiză serioasă a eficienței. A fost creat pentru a schimba România prin modernizarea clădirilor, reducerea consumul de energie, digitalizarea instituțiilor, pentru a construi infrastructură.

În cazul proiectului DGPI din strada George Georgescu, rămâne de văzut dacă rezultatul final va justifica diferența dintre estimarea inițială, valoarea contractului și suma finală plătită.

Până atunci, povestea este una simplă, un proiect de renovare finanțat din PNRR, o licitație cu patru participanți și o asociere câștigătoare. Milioane de lei în joc, un termen de execuție care se prelungește, ovaloare contractuală care crește. Și o instituție care, prin natura activității sale, funcționează într-o zonă în care transparența publică este oricum limitată.

Poate că totul este perfect legal, poate că fiecare leu suplimentar este justificat, poate că fiecare zi de întârziere are o explicație tehnică. Dar, dacă așa stau lucrurile, atunci documentele ar trebui să poată demonstra acest lucru.

Pentru că, în cazul banilor europeni, secretul operațional nu poate deveni niciodată un paravan pentru lipsa de transparență financiară. Iar dacă PNRR se apropie de final, poate că a venit momentul ca România să facă nu doar bilanțul banilor cheltuiți, ci și al modului în care au fost cheltuiți.