Transparența, victima de serviciu a privilegiilor de stat. Au dispărut informațiile despre chiriașii locuințelor de protocol de pe site-ul RA-APPS

La doar câteva zile după ce românii au putut vedea, pentru prima dată după căderea comunismului, cum sunt administrate locuințele de protocol ale statului, cortina opacității a fost trasă din nou peste unul dintre cele mai bine păzite secrete ale administrației publice.

Lista imobilelor administrate de RA-APPS și informațiile privind chiriașii acestora au dispărut de pe site-ul instituției, în urma unei decizii a Curții de Apel București care a suspendat prevederile unei hotărâri de guvern adoptate de Cabinetul Bolojan. Decizia vine după ce șase consilieri de conturi au contestat în instanță obligația de publicare a datelor.

Într-o țară în care cetățenii sunt obligați să își declare veniturile, proprietățile și chiar beneficiile sociale pentru a justifica fiecare leu primit de la stat, unii dintre cei mai bine remunerați demnitari și înalți funcționari publici par să considere că informațiile despre locuințele de protocol pe care le folosesc trebuie protejate de ochii contribuabililor.

Pe 10 iunie, RA-APPS publica, în premieră după 1989, lista imobilelor închiriate din patrimoniul său. Era un gest firesc într-un stat democratic, unde bunurile publice sunt administrate în numele cetățenilor și din banii acestora.

Lista nu conținea numele chiriașilor și nu dezvăluia detalii intime și nici informații care să pună în pericol securitatea cuiva. Publicul putea vedea doar suprafața locuințelor, perioada contractelor și nivelul chiriilor. Cu toate acestea, transparența a rezistat doar câteva zile.

Pe 11 iunie, mai mulți consilieri ai Curții de Conturi au atacat în instanță hotărârea guvernamentală. Pe 15 iunie, Curtea de Apel București pronunța deja suspendarea prevederilor referitoare la publicarea datelor privind imobilele utilizate de persoane fizice. Patru zile a durat întregul proces.

Într-un sistem judiciar unde numeroase dosare privind corupția, recuperarea prejudiciilor sau abuzurile administrative zac ani întregi prin instanțe, viteza cu care a fost soluționată această cauză ridică inevitabil întrebări.

Potrivit informațiilor publicate de Cotidianul, printre reclamanți se numără Claudia Boghicevici, consilier de conturi susținută de PNL, Sorin Lazăr și fostul deputat PSD, Călin Ion, dar și reprezentanți ai altor formațiuni politice.

Dincolo de numele implicate, mesajul este unul tulburător: reprezentanți ai unei instituții care verifică modul în care sunt cheltuiți banii publici se opun publicării unor informații referitoare la utilizarea unui patrimoniu public.

Curtea de Conturi este instituția care cere transparență ministerelor, primăriilor și companiilor de stat. Este gardianul legalității financiare și al folosirii eficiente a resurselor publice. Atunci când chiar membri ai acestei instituții ajung să conteste măsuri de transparență privind beneficiile de care se bucură, apare o contradicție greu de explicat cetățeanului obișnuit.

Regia Autonomă Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat gestionează aproximativ 220 de imobile, multe dintre ele situate în zone exclusiviste și cu valori de piață considerabile.

De-a lungul ultimelor trei decenii, RA-APPS a fost înconjurată de controverse privind modul în care sunt repartizate și utilizate aceste proprietăți. Numeroși foști și actuali demnitari au beneficiat de locuințe în condiții privilegiate, în timp ce informațiile despre aceste contracte au rămas, în mare parte, inaccesibile publicului.

Tocmai de aceea publicarea listei reprezenta un pas necesar către normalitate, nu o revoluție administrativă. În marile democrații europene, transparența privind utilizarea patrimoniului public este regula, nu excepția. Cetățenii au dreptul să știe cine beneficiază de bunurile statului și în ce condiții.

Problema de fond nu este juridică, ci morală și democratică. Statul român nu poate cere încredere cetățenilor în timp ce ascunde informații despre modul în care sunt folosite proprietățile pe care aceiași cetățeni le finanțează prin taxe și impozite.

Atunci când transparența este blocată la solicitarea unor persoane aflate chiar în vârful instituțiilor publice, suspiciunea devine inevitabilă. Iar suspiciunea este exact ceea ce transparența ar trebui să combată.

Decizia Curții de Apel este executorie, dar nu este și verdictul final asupra fondului cauzei. Până atunci însă, România se întoarce la vechea realitate, când patrimoniul statului rămâne administrat în spatele unor uși închise, iar contribuabilii sunt invitați, încă o dată, să plătească fără să întrebe prea multe.

În fond, transparența pare să fie binevenită doar atunci când îi privește pe ceilalți. Când reflectorul se îndreaptă către beneficiarii privilegiilor de stat, se găsesc întotdeauna motive pentru a stinge lumina.