To be Ormuz to be

Cu excepția celor care fugeau de sărăcie ca să muncească în țările nord-africane, românul de rând, adică cel care stătea la coadă să prindă combustibil, n-a văzut niciodată cu ochii lui petrolul din Orientul Mijlociu, dar acum îl simte în buzunar. Mai ales când nu mai e…

Deși stăm liniștiți, geografic vorbind, la o distanță sănătoasă de Strâmtoarea Ormuz, pompele noastre au intrat deja în post negru în ceea ce privește aurul negru. Aparent, undeva între Golful Persic și DN1 există un portal energetic prin care benzina dispare direct din rezervorul românului.

România, țară bogată în tradiții și în prețuri crescute preventiv, a reușit din nou performanța strategică de a suferi anticipat. La noi criza vine înainte să plece vaporul din port și plecă mult după bezelele de despărțire. Se numește eficiență logistică emoțională.

Scumpirile noctambule, căci pe timp de zi s-ar vedea prea clar. Principalele companii de pe piaţa distribuitoare de carburanţi, OMV Petrom şi Rompetrol, au lucrat eroic peste noapte. Nicidecum la independența energetică, ci la independența prețurilor față de realitate.

OMV Petrom a majorat doar prețul motorinei cu 30 bani/l. „Doar”, pentru că generozitatea trebuie să înceapă de undeva. Rompetrol a mers mai democratic, adică a crescut și benzina, și motorina cu 15 bani/l. Egalitate la pompă! Ce scoate OMV pe mere, scoate Rompetrol și pe mere, și pe pere.

După aceste mici ajustări de o finețe subtilă, la OMV și Rompetrol avem 9,37 lei/l motorina și 8,83 lei/l benzina, iar la stațiile Petrom 9,28 lei/l motorina și 8,72 lei/l benzina.

Practic, prețurile au ajuns la armonia perfectă și, oriunde te duci, te doare la fel și Strâmtoarea Ormuz a devenit Strânsoarea Ormuz pentru români.

În timp ce noi nu avem vreo legătură directă cu blocajul din Ormuz, unele stații au rămas fără combustibil. Probabil din solidaritate geopolitică am dat-o-n penurie patriotică. Sau, poate, doar din solidaritate contabilă.

Românul privește în gol pompa goală cu aceeași emoție cu care privește raftul de reduceri, deși știe că nu e pentru el, dar îl interesează fenomenul.

Filosofia carburantului scump e simplă în România, unde prețul benzinei nu reflectă realitatea, ci o anticipează. Dacă mâine ar clipi cineva suspect în Arabia Saudită, poimâine noi am avea deja scumpiri „prudente”.

Însă, cât timp Trump joacă golf cu Iranul în Golful Persic, economia noastră funcționează pe principiul „Mai bine să scumpim acum și vedem noi după de ce!”.

Așadar, nu mai are rost să ne întrebăm dacă suntem sau nu afectați de Ormuz. Totuși, avem o nelîmurire… Ormuz știe că ne afectează?

To be Ormuz or not to be?
La pompă, răspunsul e simplu: to be scump!