Combustibil ca șpagă, sponsorizări ca mită și bătălia pentru ștergerea trecutului. Fostul prim-procuror din Sinaia încearcă să întoarcă o condamnare definitivă și să-și curețe cazierul

La aproape șase ani de la condamnarea definitivă pentru luare de mită, fostul șef al Parchetului Sinaia, Iulian Costin Văduvan, încearcă să își rescrie trecutul judiciar pe două fronturi simultane. În timp ce contestă condamnarea, din 2020, invocând o schimbare de jurisprudență privind prescripția șpăgii, fostul magistrat cere și reabilitarea judecătorească, adică ștergerea consecințelor condamnării din cazier.

Dosarele sunt deschise în paralel, adică revizuirea se află în contestație la Înalta Curte, după ce Curtea de Apel Brașov i-a respins cererea, iar procesul pentru reabilitare are termen pe 17 aprilie 2026 la aceeași instanță.

O șpagă „în natură” a 10 tone de motorină și excursii exotice

Condamnarea care îl urmărește pe fostul procuror are la bază o relație îndelungată cu un om de afaceri care avea dosare la Parchetul Sinaia. Potrivit anchetei DNA, între 2007 și 2015, Văduvan ar fi primit foloase estimate la peste 103.000 lei, aproximativ 20.000 de euro, sub două forme principale: aproape 9.000 de litri de carburant (aproximativ 10 tone de motorină) și contracte de sponsorizare încheiate pe numele soției, medic, pentru participarea la congrese în Cipru, Uruguay, Tanzania sau Africa de Sud.

Procurorii au susținut că aceste beneficii au fost oferite pentru „protecție” în dosarele penale ale afaceristului prin soluționări rapide sau favorabile, precum și gestionarea plângerilor depuse de acesta împotriva altor persoane. În total, ar fi existat 12 dosare în care procurorul a adoptat soluții favorabile denunțătorului.

Instanțele au nuanțat însă acuzația, astfel că judecătorii au apreciat că nu s-a demonstrat clar cum ar fi intervenit Văduvan în dosare pentru a-l ajuta efectiv pe afacerist. În schimb, au considerat dovedit faptul că magistratul a primit combustibil și beneficii financiare mascate drept sponsorizări și că a călătorit în destinații exotice pe banii acestuia.

„Și-a dat seama că foloasele erau pentru a-l corupe”

Pe 3 martie 2020, Înalta Curte l-a condamnat definitiv la trei ani de închisoare cu suspendare pentru luare de mită în formă continuată și spălare de bani. Instanța a reținut că procurorul a primit carburant și bani „deghizați” în sponsorizări, între foloase și activitatea sa exista o legătură directă și că acesta „și-a dat seama că foloasele nu i se cuvin și că îi sunt oferite pentru a-l corupe”.

Banii ar fi fost disimulați prin contracte de sponsorizare pentru activitatea medicală a soției, dar au fost folosiți și de inculpat. O parte din sume a fost retrasă de la ATM-uri din București, fără a putea fi stabilit cine a făcut retragerile, iar instanța a concluzionat că folosirea contului soției a fost menită să ascundă proveniența banilor.

Totuși, pedeapsa a fost orientată spre minimul prevăzut de lege și suspendată. Judecătorii au invocat circumstanțele personale, respectiv lipsa antecedentelor, cariera profesională bună și declarația șefului Parchetului Curții de Apel Ploiești, care a spus că Văduvan a „condus armonios” instituția.

„Împrejurarea că foloasele au fost primite de inculpat în intervalul de timp în care dosarele erau în instrumentarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sinaia, că s-a dovedit în speţă că nu exista între inculpat şi martorul denunţător (…) o relaţie de prietenie apropiată care să justifice acordarea acestor foloase inculpatului, ci dimpotrivă, martorul denunţător era interesat de obţinerea unor soluţii favorabile în dosarele în care era implicat el sau societăţile conduse de el (considerând bineînţeles că avea dreptate în plângerile formulate de el), că inculpatul deşi primea aceste foloase periodic şi repetat nu s-a abţinut de la adoptarea anumitor acte în dosare (cu atât mai mult cu cât susţine că era prieten cu martorul denunţător), că în acest interval de timp cei doi s-au întâlnit de câteva ori şi au discutat doar în legătură cu foloasele, iar inculpatul a explicat denunţătorului de ce nu poate adopta anumite soluţii favorabile martorului denunţător în anumite dosare, conduce la concluzia că foloasele au fost primite de inculpat în legătură cu îndeplinirea actelor şi îndatoririlor de serviciu, acestea reprezentând un contraechivalent al conduitei pe care inculpatul s-a angajat să o aibă.”, spun anchetatorii.

Pariul pe prescripție, decizia Înaltei Curți din 2025

Strategia actuală a fostului magistrat se bazează pe o decizie a Înaltei Curți din ianuarie 2025, pronunțată într-un recurs în interesul legii privind calculul prescripției pentru mita comisă prin acte repetate.

Instanța supremă a stabilit că termenul de prescripție începe de la data primei șpăgi, nu de la ultima. Pe această interpretare, Văduvan susține că răspunderea penală s-ar fi prescris încă din 2014, înainte ca denunțul să fie depus la DNA în 2016.

El a argumentat că decizia reprezintă un „reviriment jurisprudențial obligatoriu și imprevizibil” care ar dovedi netemeinicia condamnării.

Refuzul Curții de Apel Brașov: „Nu sunt fapte noi”

Pe 6 februarie 2026, Curtea de Apel Brașov a respins însă cererea de revizuire ca inadmisibilă. Instanța a decis că o decizie pronunțată într-un recurs în interesul legii nu reprezintă fapt sau împrejurare nouă. Efectele unei astfel de decizii nu se aplică hotărârilor definitive deja pronunțate, iar încetarea procesului prin prescripție nu este o soluție diametral opusă condamnării (așa cum ar fi achitarea), condiție necesară pentru revizuire.

Cu alte cuvinte, schimbarea de interpretare a legii nu poate rescrie automat sentințe definitive. Dosarul se află acum în contestație la Înalta Curte.

Al doilea front, reabilitarea judecătorească

În paralel, fostul procuror a cerut reabilitarea judecătorească, procedura prin care consecințele condamnării sunt șterse după trecerea unui anumit interval și îndeplinirea unor condiții legale. Cererea se judecă la Curtea de Apel Brașov, cu termen stabilit pentru 17 aprilie 2026.

Astfel, Văduvan încearcă simultan două variante: anularea condamnării prin revizuire sau, dacă aceasta rămâne definitivă, ștergerea efectelor ei.

Între condamnare și resetare…

Cazul ilustrează un paradox juridic frecvent, în care instanțele au considerat dovedit că fostul prim-procuror a acceptat beneficii necuvenite în legătură cu funcția, dar au apreciat că pericolul social al faptelor este „mediu” și că reintegrarea este posibilă fără executarea pedepsei în penitenciar.

Astăzi, miza nu se rezumă la libertate, aceasta nu a fost pierdută niciodată, ci la reputația și consecințele juridice ale unei condamnări definitive. În următoarele luni, Înalta Curte și Curtea de Apel Brașov vor decide dacă trecutul penal al fostului procuror rămâne înscris în hotărâri sau devine, oficial, un episod închis.