Liberalii se plâng, pesediștii avertizează, iar ploieșteanul plătește nota

După cum știm, și dacă nu știm ni se reamintește periodic, ca o reclamă la cremele de frecție la piciorul unui scaun de lemn în timpul unui film prost, marile partide cu interese mici față de cetățenii acestei țări, PSD și PNL, au fost aliați în diverse vremuri tulburi. Nu că ar fi fost vreo nuntă din dragoste, ci mai degrabă o căsătorie din interes, cu tacâmurile aruncate periodic unul în capul celuilalt. Că, vorba aceea, te faci frate și cu dracul ca să treci puntea electorală.

Chiar și atunci când s-au îmbrățișat strategic în fața electoratului, s-au șicanat reciproc cu o consecvență demnă de compediile de psihologie maritală. Țara, ca infrastructură, precum și cetățeanul de rând, aflat la coadă la covrigi sau la factura de utilități, nu au simțit nimic schimbat în bine în viața lor cotidiană.

Ba din contră, mulți români și-au pierdut încrederea în cele mai mari partide ale țării și, din silă democratică, au ajuns să voteze partide noi, fie ele naționaliste, populiste sau direct extremiste.

Nu știu câți români mai idealizează ideea că „va fi mai bine” atâta timp cât Luminița, fata aceea de la capătul tunelului, promisă de decenii, a ajuns între timp o Fata Morgana politică, numai bună de sacrificat pe altarul oprobiului public.

Aseară, pe deal, unde (z)buciumul a sunat cu jale și de ziua lui, după cum deduc eu din fotografia feisbuciană, deputatul nostru, pe cât de liberal, pe atât de prahovean, Mircea Roșca, a avut, după cum singur ne informează, „o întâlnire de lucru aplicată și constructivă (…) cu mulți primari liberali și o viziune clară asupra dezvoltării comunităților noastre”.

Nu avem informații conform cărora cabinetul Domniei Sale s-ar fi mutat la Chițorani, deși, dacă e să judecăm după entuziasmul fotografiei, ar părea că acolo se scrie viitorul administrației prahovene. Poate și pentru că chiria e mai mică, iar aerul politic mai rarefiat…  sus, pe deal.

În fine, întrucât instantaneu mi-au dat lacrimile emoționale, acelea pe care le varsă jurnalistul când se întâlnește cu sinceritatea politică, nu am putut citi restul discursului pe nerăsuflate. Așa că am dat un copy-paste de dinți și iată-l lustruit:

„Am avut o întâlnire de lucru, aplicată și constructivă, cu colegii mei, liderii PNL din Colegiul politic 4, un colegiu puternic, cu mulți primari liberali și o viziune clară asupra dezvoltării comunităților noastre. Am discutat despre provocările administrației locale în această perioadă în care se construiesc bugetele, dar și despre direcțiile strategice politice din perioada următoare. În același timp, am ascultat nemulțumirile colegilor privind situația unui proiect esențial pentru această zonă, introducerea rețelei de gaze de pe Valea Slănicului. Un proiect început și finalizat în proporție de peste 90% de noi, liberalii, în mandatul 2020–2024. Din păcate, după mai bine de un an rețeaua este încă nefuncțională, chiar dacă mai era necesară doar conectarea la magistrală și demararea contractelor cu cetățenii. Este păcat ca proiecte vitale pentru oameni să rămână blocate și sper ca actuala conducere a Consiliului Județean să rezolve mai repede această situație sau să ne spună de ce se întârzie atât de mult. Comunitățile din Prahova merită soluții și rezultate, nu întârzieri.”

Cred că, după acest discurs motivațional, aveți nevoie, dragi cititori ai publicației noastre, de un răgaz. Un fel de pauză de publicitate într-un thriller prost, care intervine fix înaintea scenei cu violul.

După ce mi s-au limpezit ochii, iar lacrimile, fie ele și de râs, și-au făcut datoria, am realizat, conștient sau nu, că mesajul domnului Roșca are și o ușoară aromă pre(a)electorală. Printre rânduri, dar mai ales din rânduri, se poate deduce că domnul deputat a cam jucat puțin la ofsaid. Nu de alta, dar parcă a încercat să anuleze anticipat golurile lui Virgil Nanu pentru viitorul mandat la Consiliul Județean.

Din pledoaria domnului Roșca am înțeles că „am discutat despre provocările administrației locale (…) și despre direcțiile strategice politice (…)”. În același timp  (și aici intervine talentul oratoric) „am ascultat nemulțumirile colegilor privind situația unui proiect esențial”.

Eu am înțeles. Nu știu însă ce au înțeles colegii primari dacă s-a vorbit despre două lucruri „în același timp”. Probabil, domnul Roșca are acea rară capacitate politică de a spune două idei diferite pe o singură gură, fără pauză de respirație și fără riscul de a fi contrazis de realitate.

Fără a apela la surse din interior, eventual din interiorul restaurantului unde s-a ținut întâlnirea, despre care nu ne interesează dacă nota de plată a fost achitată sau dacă a fost un simplu protocol de partid, am făcut și noi câteva conexiuni.

Întâlnirea și discursul mobilizator au venit imediat după ce o publicație online locală, rudă prin alianță editorială cu PSD, a reiterat acuzațiile lui Mihai Polițeanu, tocmai de pe vremea când acesta era proaspătul primar ales al Ploieștiului.

În viziunea de atunci a actualului edil, problemele de zi cu zi ale ploieștenilor, de la lipsa căldurii până la curățenia orașului, ar avea o legătură directă cu anumite personaje din PNL Prahova. Pe lista neagră a primarului, Mircea Roșca ar ocupa chiar un loc fruntaș la capitolul „infractori”.

Acuzația nu e una timidă, căci a făcut referire la trafic de influență. Polițeanu reamintea publicului că Roșca a fost „arestat preventiv și condamnat în primă instanță la 3 ani de închisoare”. Verdictul politic al primarului era atunci fără echivoc subliniind lipsa serviciilor de calitate în oraș care ar fi „efectul nemijlocit al corupției PNL”.

Și, totuși, viața administrativă are obiceiul să topească idealismul mai repede decât soarele de iulie asfaltul proaspăt turnat.

Cum poate un primar care se prezintă drept „independent și curat” să colaboreze sau să negocieze cu aceiași oameni pe care i-a numit, fără ezitare, „infractori”? Dacă Mircea Roșca era „efectul nemijlocit al corupției” atunci când se cereau voturi, ce s-a schimbat între timp?

S-a vindecat sistemul peste noapte? Sau primarul a descoperit că e mult mai ușor să strigi „penalii!” de pe margine decât să rămâi integru când ajungi pe teren?

Cam astea ar fi întrebările care reies din articolul din publicația mai sus citată.

Concluzionând, ca jurnalist vechi în ale jocurilor politice, acele jocuri în care plebea este bună mai ales la vot, lucrurile par destul de simple. Chiar dacă nu direct, ci printr-o publicație arondată, PSD transmite un avertisment indirect primarului Polițeanu. Un fel de mesaj scurt, pe înțelesul tuturor: ori cu noi, ori cu ei.

Conflictul și taberele beligerante se vor revedea, inevitabil, în ședințele Consiliului Local. Iar în urma acestor lupte de orgolii pentru acapararea majorității voturilor, ploieșteanul va rămâne, ca de obicei, aceeași victimă colaterală. Ei se vor lupta pentru ciolan, noi rămânem varză.

Cu alte cuvinte, în teatrul politic local, pace-pace între două partidoace rămâne o promisiune la fel de credibilă ca luminița obscură de la capătul tunelului… frumoasă în discursuri, dar imposibil de atins în realitate.