Sfinții 40 de Mucenici din Sevastia sunt prăznuiți în fiecare an la 9 martie, fiind considerați printre cei mai cunoscuți martiri ai creștinismului timpuriu. Ei au fost ostași ai armatei romane staționați în cetatea Sevastia, în Armenia Inferior, în vremea împăratului Liciniu, la începutul secolului al IV-lea. Deși erau apreciați pentru curajul lor militar, credința creștină pe care o mărturiseau i-a adus în conflict cu autoritățile imperiale, într-o perioadă în care persecuțiile împotriva creștinilor au fost reluate.
Comandantul garnizoanei le-a cerut soldaților să aducă jertfe zeilor romani și să renunțe la credința lor, însă cei 40 au refuzat, declarând că nu se vor lepăda de Hristos. Pentru această mărturisire au fost condamnați la o pedeapsă cumplită.
Într-o noapte geroasă de iarnă au fost dezbrăcați și aruncați într-un lac înghețat din apropierea cetății, fiind lăsați să moară de frig. Pe mal fusese pregătită o baie cu apă caldă, pentru a-i ispiti pe cei care ar fi dorit să renunțe la credință și să scape de suferință.
Potrivit tradiției creștine, unul dintre soldați nu a mai putut îndura frigul și a ieșit din lac, îndreptându-se spre baia caldă, dar a murit imediat. În schimb, un soldat dintre gardieni, impresionat de statornicia mucenicilor, s-a alăturat lor în lac, completând astfel numărul de 40.
În cele din urmă, martirii au fost scoși din apă, iar pentru a li se grăbi sfârșitul li s-au zdrobit fluierele picioarelor. Prin jertfa lor au rămas în memoria Bisericii drept simbol al credinței neclintite și al solidarității în fața persecuțiilor.
Sărbătoarea Sfinților 40 de Mucenici este însoțită în spațiul românesc de numeroase datini și obiceiuri populare, marcând totodată și începutul simbolic al primăverii. În multe zone ale țării se pregătesc mucenici sau sfințișori, un preparat tradițional în formă de opt, fie copți și unși cu miere și nucă, fie fierți în sirop aromat cu scorțișoară și nucă. Tradiția spune că trebuie pregătiți sau împărțiți 40 de mucenici, în amintirea celor 40 de martiri.
Tot în această zi există credința populară că se deschid mormintele și porțile Raiului, iar sufletele celor adormiți pot fi pomenite prin împărțirea de colaci, colivă sau alte bucate. În unele regiuni se aprind focuri rituale în gospodării sau pe câmpuri, pentru a alunga frigul și spiritele rele ale iernii. De asemenea, potrivit tradiției populare, în ziua de 9 martie se „bat” pământul și se lovesc ușile sau gardurile cu bețe, gest simbolic menit să trezească natura la viață.
Astfel, sărbătoarea Sfinților 40 de Mucenici din Sevastia îmbină comemorarea unui episod important din istoria creștinismului cu o bogată tradiție populară, păstrată de-a lungul generațiilor și asociată cu venirea primăverii și cu speranța reînnoirii naturii.
Lasă un răspuns