Ultraj sau abuz acoperit? Declarațiile contradictorii ale polițistului Burlan zguduie un dosar cu arestări discutabile

Un caz care, la prima vedere, părea o banală intervenție pentru tulburarea liniștii publice s-a transformat într-un dosar penal complex, cu trei arestări pentru ultraj, acuzații de fals intelectual și purtare abuzivă, dar și cu declarații contradictorii care ridică serioase semne de întrebare asupra legalității intervenției poliției.

La aproape doi ani de la incidentul petrecut în orașul Boldești-Scăieni, adevărul pare să se contureze atât din declarațiile martorilor, cât și din propriile inconsecvențe ale agenților implicați, în special ale agentului-șef de poliție Burlan Marius Daniel.

De la amendă la arest pentru ultraj

Intervenția poliției a avut loc în urma unei sesizări privind tulburarea liniștii publice, la o petrecere privată. Conform cadrului legal prevăzut de Legea nr. 61/1991, o astfel de situație se sancționează, în mod obișnuit, contravențional, prin amendă.

Totuși, ceea ce putea fi o simplă sancțiune administrativă s-a transformat într-o intervenție în forță, soldată cu reținerea a trei bărbați sub acuzația de ultraj, infracțiune reglementată de art. 257 din Codul penal, care presupune amenințări sau acte de violență îndreptate împotriva unui funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Diferența dintre o amendă și o arestare preventivă constă însă în existența reală a unei amenințări sau agresiuni. Iar aici apar primele fracturi în versiunea oficială.

Spray lacrimogen fără amenințare reală?

Potrivit martorilor prezenți la fața locului, agentul de poliție Picior Alexandru nu ar fi detensionat conflictul, ci l-ar fi amplificat, folosind spray-ul lacrimogen din dotare împotriva mai multor persoane care nu manifestau un comportament violent.

Or, conform Legii nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, folosirea mijloacelor din dotare, inclusiv a substanțelor iritant-lacrimogene, este permisă strict în condiții de necesitate și proporționalitate, pentru înlăturarea unei amenințări reale, imediate și concrete.

Imaginile surprinse de camerele Body Worn Camera confirmă absența unei agresiuni iminente, astfel că utilizarea spray-ului poate căpăta valențe penale, în contextul art. 296 Cod penal, purtare abuzivă, sau chiar al art. 297, abuz în serviciu.

Mai grav, dacă procesul-verbal a fost redactat într-o manieră menită să justifice ulterior intervenția în forță, ne-am putea afla în sfera infracțiunii de fals intelectual (art. 321 Cod penal).

Declarațiile care se bat cap în cap

Punctul nevralgic al întregului dosar îl reprezintă declarațiile agentului-șef Burlan Marius Daniel.

Octombrie 2024. Într-o declarație oficială, Burlan susține că persoana vătămată D.F.V. ar fi proferat injurii, amenințări cu acte de violență și chiar amenințări cu moartea. Aceste afirmații au constituit fundamentul acuzației de ultraj și au contribuit la reținerea celor trei bărbați.

Declarația recentă, sub jurământ. În fața instanței, sub prestare de jurământ, același agent afirmă: „Arăt faptul că domnul D. nu a înjurat sau amenințat.”

Mai mult, declară că nu a auzit amenințări cu moartea și că nu știe dacă spray-ul iritant utilizat era omologat sau care sunt prevederile legale privind folosirea acestuia.

Această schimbare radicală de poziție ridică o problemă juridică extrem de serioasă. Dacă prima declarație a fost mincinoasă, ne aflăm în fața infracțiunii de fals în declarații (art. 326 Cod penal) sau chiar mărturie mincinoasă (art. 273 Cod penal), având în vedere caracterul judiciar al procedurii.

Dacă însă declarația din instanță este neadevărată, situația devine la fel de gravă. În ambele scenarii, credibilitatea martorului-cheie este grav afectată.

Body Worn Camera, proba care poate răsturna tot

În ultimii ani, dotarea polițiștilor cu sisteme Body Worn Camera a fost justificată tocmai prin nevoia de transparență și protecție juridică atât pentru cetățeni, cât și pentru agenți. Dacă aceste înregistrări confirmă că nu au existat amenințări reale, nu s-au proferat injurii grave, nu a existat o agresiune fizică iar spray-ul lacrimogen a fost utilizat în lipsa unei stări de pericol, atunci unde este ultrajul???

În orice situaţie, poliţistul trebuie să aibă în vedere că poate utiliza forţa fizică şi mijloacele din dotare numai în cazul în care prin atitudinea, reacţiile sau acţiunile unei persoane se încalcă în mod flagrant prevederile legale.

Potrivit art. 33 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, spray-ul lacrimogen (substanțe iritant-lacrimogene) poate fi folosit doar pentru descurajarea, împiedicarea și neutralizarea acțiunilor agresive care nu pot fi anihilate prin alte mijloace mai puțin intruzive. Acesta poate fi utilizat împotriva persoanelor care pun în pericol integritatea corporală, sănătatea ori bunurile altor persoane, care blochează ilegal căile publice, încearcă să pătrundă fără drept în sedii sau care se opun prin mijloace violente îndeplinirii atribuțiilor polițistului. Legea impune însă condiția proporționalității, a somației prealabile și a utilizării strict în limitele necesare pentru înlăturarea pericolului real și concret.

De la autoritate la responsabilitate

Cazul de la Boldești-Scăieni este despre limitele puterii conferite uniformei, despre proporționalitate și despre responsabilitatea celor care aplică legea. Atunci când un polițist își modifică radical declarațiile, iar intervenția este contrazisă de propriile înregistrări operative, nu mai vorbim doar despre o eroare procedurală, ci despre o posibilă deturnare a mecanismului judiciar.

Statul de drept funcționează doar în măsura în care autoritatea este exercitată cu bună-credință și în limitele legii. În caz contrar, uniforma nu mai reprezintă protecție pentru cetățean, ci devine un instrument de presiune.