Parlamentarii, campionii naționali la concediu plătit

Ne aflăm în țara unde copiii se întorc la școală obosiți după vacanță, iar parlamentarii se întorc la muncă… tot obosiți după vacanță. Doar că elevii au avut „doar” 110 zile libere pe an, în timp ce aleșii neamului au reușit performanța istorică de 116 zile libere consecutive, ca să nu se streseze prea tare cu legiferatul.

Practic, parlamentarul român este un elev silitor, doar că a rămas repetent la capitolul muncă. Într-un an, are vacanță de iarnă, vacanță de vară, vacanță de Paște și, probabil, vacanță de refacere după vacanță. Dacă mai prinde și câteva punți, putem vorbi lejer despre un an sabatic permanent. Desigur, aici nu sunt trecute zilele când sunt „în teritoriu”.

Să recapitulăm:

• 1 ianuarie – 1 februarie: 31 zile. Start de an în forță… pe canapea, pentru acomodare.
• Paște: 7 zile. Hristos a înviat, Parlamentul încă doarme.
• 30 iunie – 1 septembrie: 62 zile. Vacanță de vară serioasă, că doar nu pot legifera pe caniculă.
• 15 decembrie – 1 ianuarie: 16 zile. Sărbători, cozonac, șampanie și jurăminte solemne că „la anul chiar muncim”.

Total: 116 zile libere consecutive.

Un român din plebe are 20 de zile de concediu. Cu tot cu weekend, maximum 30 de zile. Restul? Muncă, nervi, facturi și speranța că poate, într-o zi, va ajunge și el parlamentar.

Iar după 45 de zile de pauză totală, parlamentarii „revin la muncă”. Sună dramatic, ca o tragedie greacă. Îți vine să le trimiți flori, nu alta. După o lună întreagă de stat acasă, probabil că au uitat unde e butonul de vot și trebuie să-l redescopere pas cu pas, cu răbdare și terapie.

În prima zi, se aleg șefii. Adică exact ce trebuie, cu mult protocol, multe funcții, multe negocieri, zero legi concrete. Productivitate maximă, ca într-o zi de luni după concediu prelungit.

România rămâne țara unde munca e pentru fraieri, iar vacanța este pentru aleși. Parlamentarii trăiesc într-un calendar paralel, unde anul are două sezoane: vacanță mare și vacanță și mai mare. Între ele, câteva zile de muncă simbolică, cât să nu se prindă lumea.

Românii muncesc ca să plătească salariile celor care se odihnesc ca să nu obosească muncind.