Educația nu începe întotdeauna cu manualul sau cu tabla. Uneori, începe cu empatia. Cu disponibilitatea de a vedea copilul dincolo de etichete, note sau statistici. Exact acest lucru l-a propus proiectul pilot „Școli cu suflet”, derulat de Fundația Mereu Aproape, în parteneriat cu Asociația Supereroilor, o inițiativă care a demonstrat că școala poate deveni un spațiu de siguranță și înțelegere pentru copiii cu Cerințe Educaționale Speciale (CES).
Profesori și părinți, învățând împreună
Timp de trei luni, 40 de cadre didactice și 10 părinți ai copiilor cu CES au lucrat cot la cot în cadrul unor workshop-uri gândite ca un spațiu sigur de dialog. A fost un exercițiu de sinceritate, vulnerabilitate și reconectare, în care participanții au avut curajul să pună întrebări incomode și să caute soluții reale pentru provocările din clasă.
„Prin aceste workshop-uri am încercat să rezolvăm o barieră emoțională. O barieră în care lucrul cu copiii devine ceva mai personal, ceva mai din suflet”, a explicat Marius Brăila, președintele Asociației Supereroilor.
Diferențele de perspectivă au ieșit rapid la suprafață: profesorii veneau cu presiunea performanței și a rezultatelor, în timp ce părinții cereau, înainte de toate, înțelegere și acceptare pentru copiii lor. Dialogul și exercițiile practice au reușit însă să creeze un teren comun, transformând tensiunile în parteneriat.

O provocare care poate fi depășită
„Sunt foarte mulți copii cu Cerințe Educaționale Speciale – dislexie, discalculie sau situații mult mai complexe. Este o provocare pentru orice dascăl, dar nu una de netrecut. Împreună putem construi ceva foarte bun și în România”, a declarat Alessandra Stoicescu, președintele Fundației Mereu Aproape.
Atelierele s-au concentrat pe instrumente concrete, aplicabile imediat la clasă, dar și pe consolidarea competențelor existente. Mulți profesori au recunoscut că, deși au formare în educație specială, aceasta nu este suficientă în fața realității din școli.
„Am atestat pentru educație specială, dar am simțit nevoia să aprofundez. Copiii sunt diferiți, iar nevoile lor cer mai mult decât teorie”, a mărturisit un cadru didactic.
La rândul lor, profesorii au subliniat rolul central al empatiei. „Copiii aceștia au nevoie să li se spună că se poate. Au nevoie de sprijin, nu de marginalizare”, a punctat Maria Victoria Șică, profesor de Limba Română.
Părinții privesc spre viitor
Pentru părinți, proiectul a însemnat mai mult decât un curs, a fost o investiție în viitorul copiilor lor.
„Ne dorim ca ai noștri copii să fie contribuabili, nu asistați social. După ce noi nu vom mai fi, ei trebuie să poată trăi pe picioarele lor. Iar asta se poate obține doar împreună, părinți și dascăli cu suflet”, a spus tatăl unuia dintre copiii participanți.

Un ghid născut din realitatea clasei
Un rezultat concret al proiectului este ghidul practic „Școli cu suflet”, disponibil gratuit pe www.scolicusuflet.ro. Documentul oferă idei ușor de aplicat, centrate pe copil, și vine în sprijinul profesorilor care, de multe ori, se confruntă cu elevi cu CES fără a fi avut o pregătire adecvată în formarea inițială. Ghidul este util nu doar dascălilor, ci și părinților.
Educația incluzivă, dincolo de declarații
În România, peste 70.000 de copii sunt înregistrați cu cerințe educaționale speciale. Mulți dintre ei învață în școli de masă, în clase care încă învață ce înseamnă diversitatea reală.
„Sistemul nostru este ancorat mai degrabă în școală și mai puțin în copil, deși declarativ e invers. Aceste workshop-uri sunt despre a vedea potențialul fiecăruia, dincolo de dizabilitate, etnie sau statut social. Toți avem drepturi egale”, a explicat sociologul Gelu Duminică.
Un proiect care merge mai departe
„Școli cu suflet” nu se oprește aici. Proiectul va continua cu sprijinul Inspectoratului Școlar al Municipiului București, iar profesorii participanți la prima serie de workshop-uri vor deveni ambasadori ai educației incluzive în propriile școli.
Interesul deja manifestat de numeroase unități de învățământ și de părinți arată că nevoia este reală și urgentă.
„Școli cu suflet” demonstrează că schimbarea în educație nu începe cu reforme abstracte, ci cu oameni. Cu empatie. Cu suflet.
Lasă un răspuns