Programul Rabla, una dintre puținele politici publice care chiar funcționează în România, a ajuns din nou în faza preferată a Guvernului, din ciclul „încă nu s-a decis nimic”. Deși prezentat constant ca instrument-cheie pentru reducerea poluării și reînnoirea parcului auto, programul nu are, la început de an, nici buget, nici calendar, nici reguli clare pentru 2026.
Confirmarea vine chiar de la Administrația Fondului pentru Mediu (AFM). Marți, la Ploiești, președintele instituției, Florin Bănică, a admis public ceea ce beneficiarii intuiau deja, cum că discuțiile sunt în desfășurare, dar decizia lipsește.
Anul trecut, programul Rabla a fost lansat într-o variantă minimală, doar pentru persoane fizice și cu un buget de 200 de milioane de lei, insuficient pentru un parc auto național îmbătrânit, dar suficient pentru bifarea formală a unei politici de mediu. Pentru firme și autorități locale, ușa a rămas închisă, probabil din motive „bugetare”, termen devenit deja sinonim cu tăierea investițiilor care nu aduc capital electoral imediat.
Pentru 2026, situația este și mai clară întrucât… nu există nicio certitudine. Guvernul analizează, negociază, cântărește, iar între timp piața auto, populația și administrațiile locale sunt invitate să aștepte.
„AFM susține, desigur, programul și sperăm că îl vom putea lansa și în 2026”, a declarat Florin Bănică. O formulare diplomatică, un fel de instituția este pregătită, dar Guvernul nu.
În lipsa unei decizii privind Rabla, AFM anunță consultări cu Asociația Națională a Consiliilor Județene din România, pentru a afla ce programe ar fi „cele mai cerute” de primari. Un exercițiu util, fără îndoială, dar care ridică o întrebare simplă: chiar nu știe Guvernul ce nevoi au autoritățile locale după ani de subfinanțare și presiuni legate de tranziția verde?
Florin Bănică a mai precizat că două proiecte dedicate autorităților locale ar putea fi lansate în acest an. Care proiecte? Cu ce bugete? În ce domenii? Răspunsurile urmează „mai târziu”, termen extrem de elastic în administrația publică românească.
În ultimii ani, programul Rabla a devenit o loterie administrativă, căci ba se lansează târziu, ba cu buget redus, ba cu reguli schimbate peste noapte. În loc să fie o politică predictibilă, integrată într-o strategie de mediu coerentă, Rabla este tratat sezonier, în funcție de presiunile bugetare și de agenda politică a momentului. Am putea spune… o rablă de program guvernamental.
Între timp, România continuă să aibă unul dintre cele mai vechi parcuri auto din Uniunea Europeană, iar discursul despre tranziția verde rămâne, în mare parte, la nivel declarativ.
Până când Guvernul va decide dacă Rabla merită sau nu să existe și în 2026, cetățenii sunt invitați să facă ceea ce știu deja foarte bine, adică să aștepte, să stea la pândă. Iar mașinile vechi, ei bine, să mai circule un an.
Lasă un răspuns