2026 – anul în care piața reparațiilor auto riscă să intre în colaps controlat

Piața asigurărilor și a reparațiilor auto din România se îndreaptă cu pași repezi spre un punct critic. Avertismentul vine direct de la Patronatul Operatorilor de Service Auto (POSA), care atrage atenția că 2026 ar putea deveni anul marilor conflicte între service-uri, asigurători și clienți. Motivul: o combinație toxică între creșterea tarifelor de asigurare, plafonarea artificială a devizelor de daună și ignorarea realităților economice din atelierele de reparații.

Pe scurt, șoferii vor plăti mai mult pentru polițe, dar vor primi mai puțin când vor avea nevoie de reparații. O ecuație absurdă, dar tot mai vizibilă.

Tarifele cresc, decontările scad

În ultimii ani, prețurile RCA și CASCO au crescut constant, sub pretextul alinierii la riscuri, la inflație și la costurile tot mai mari ale despăgubirilor. Cu toate acestea, aceleași companii de asigurări au început să preseze service-urile auto să accepte devize tot mai mici, tarife orare înghețate și soluții de reparație „low-cost”, de multe ori la limita siguranței.

Potrivit POSA, între costurile reale ale manoperei, pieselor și materialelor, pe de o parte, și sumele acceptate de asigurători, pe de altă parte, s-a creat o prăpastie uriașă. O prăpastie pe care cineva trebuie să o acopere.

Iar acel „cineva” ajunge, de cele mai multe ori, să fie fie service-ul, care lucrează în pierdere, fie clientul final, obligat să scoată bani din buzunar pentru diferențe pe care, teoretic, polița ar trebui să le acopere.

Un sistem construit pe tensiune permanentă

Modelul actual de funcționare a pieței auto este deja tensionat. Asigurătorii încearcă să reducă la minimum costurile cu daunele, în timp ce service-urile se confruntă cu creșterea salariilor și a costurilor cu forța de muncă, scumpirea pieselor auto, majorarea utilităților sau investiții obligatorii în echipamente și tehnologii noi.

În loc să existe o corelare firească între aceste realități și nivelul despăgubirilor, companiile de asigurări impun tarife orare de acum 5-6 ani și refuză ajustarea lor la nivelul economic actual.

Și, astfel, s-a ajuns la un blocaj structural. Service-urile serioase nu mai pot accepta lucrări sub costuri, iar asigurătorii refuză să plătească devizele reale. La mijloc rămâne clientul, prins într-un hățiș birocratic din care iese nervos, păgubit și dezamăgit.

Pericolul reparațiilor „la negru”

Când presiunea financiară devine prea mare, piața găsește, inevitabil, supape. Iar una dintre ele este economia gri. Dacă service-urile autorizate nu vor mai putea lucra în condiții decente cu asigurătorii, tot mai mulți șoferi se vor orienta spre ateliere neautorizate, reparații improvizate sau soluții de compromis. Adică exact opusul a ceea ce ar trebui să însemne siguranța rutieră.

O mașină reparată prost, cu piese second-hand de proveniență incertă sau cu manoperă făcută „la colțul blocului”, înseamnă un risc direct pentru toți participanții la trafic. Dar aceasta pare să fie ultima grijă într-un sistem în care criteriul principal a devenit doar reducerea costurilor.

2026, anul confruntărilor deschise

Reprezentanții POSA avertizează că, dacă lucrurile continuă în același ritm, 2026 va aduce un val de conflicte deschise cum ar fi litigii între service-uri și asigurători, întârzieri masive la programări, refuzuri de preluare a dosarelor de daună, procese intentate de clienți nemulțumiți și posibile falimente în rândul atelierelor mici și mijlocii.

În loc să avem o piață funcțională, bazată pe reguli clare și pe parteneriate corecte, riscăm să asistăm la un război economic în toată regula, cu efecte directe asupra a milioane de posesori de autovehicule.

Statul, marele absent

Deși problema este cunoscută de ani de zile, autoritățile au preferat să privească pasiv. ASF, instituția care ar trebui să reglementeze și să echilibreze piața, s-a limitat la intervenții punctuale, fără a impune un cadru real de corelare între tarifele de asigurare și costurile efective ale reparațiilor.

Nu există un mecanism transparent de calcul al tarifelor orare, nu există standarde minime obligatorii și nici sancțiuni reale pentru practicile abuzive. În lipsa unei intervenții ferme, fiecare actor trage în direcția lui, iar sistemul se îndreaptă spre haos.

Cine va plăti nota finală?

Indiferent cum va evolua conflictul dintre asigurători și service-uri, un lucru este cert: nota de plată va ajunge tot la șoferi. Fie prin polițe mai scumpe, fie prin reparații mai proaste, fie prin bani scoși suplimentar din buzunar.

Avertismentul POSA nu este un simplu semnal de alarmă corporatist. Este descrierea unui mecanism economic care scârțâie din toate încheieturile și care, lăsat nerezolvat, poate produce un adevărat blocaj național în domeniul reparațiilor auto.

Iar 2026 se anunță anul în care toate aceste tensiuni vor exploda. Cine va avea curajul să intervină înainte să fie prea târziu?