România a mai bifat un moment de rafinament instituțional, după ce Curtea Constituțională a decis… să nu decidă. Mai exact, să amâne amânarea, într-un exercițiu de gimnastică juridică rupt din manualele de drept al evitării răspunderii.
Luni, președintele CCR, Simina Tănăsescu, a anunțat că sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție privind noul proiect al Guvernului Bolojan despre reforma pensiilor magistraților a fost amânată pentru 16 ianuarie. Motivul fiind lipsa de cvorum. Adică, pe românește, nu au venit suficienți judecători ca să nu facă nimic împreună.
Sursele spun că patru judecători propuși de PSD – Cristian Deliorga, Gheorghe Stan, Bogdan Licu și Mihai Busuioc – au lipsit strategic de la ședință. Nu doar luni, ci și duminică, semn că absența a fost una temeinică, repetată și, probabil, profund reflectată. Unii ar zice că e boicot. Alții că e o formă superioară de deliberare… de la distanță.
Tot pe surse a apărut și explicația elegantă cum că cei patru ar fi cerut un studiu de impact. Un document misterios, invocat des, citit rar și considerat, potrivit jurisprudenței CCR, complet irelevant pentru analiza constituționalității. Practic, un fel de unicorn administrativ: frumos de invocat, imposibil de luat în serios.
Simina Tănăsescu a încercat să pună ordine în speculații, explicând cu răbdare că studiul de impact este un document premergător adoptării actelor normative, reglementat de Legea 24/2000, dar care nu interesează Curtea atunci când analizează constituționalitatea unei legi. Cu alte cuvinte, CCR nu se împiedică de detalii precum impactul real al unei legi. Constituția se verifică, consecințele se ignoră.
Președinta CCR a recunoscut, cu un strop de sinceritate academică, că ea însăși se află în „opinia minoritară” care crede că studiile de impact ar putea fi utile. Dar, din păcate pentru realitate, jurisprudența spune altceva. Iar jurisprudența, știm bine, e mai importantă decât bunul-simț.
Între timp, proiectul Guvernului Bolojan rămâne suspendat într-un limbo juridic confortabil. Reforma prevede creșterea etapizată a vârstei de pensionare a magistraților la 65 de ani și plafonarea pensiei la maximum 70% din indemnizația netă din ultima lună de activitate.
O idee revoluționară, aproape șocantă, dacă ne gândim că magistrații și-ar dori pensii cât mai apropiate de ultimul salariu, iar premierul insistă, cu o îndârjire suspectă, că 70% e suficient.
Consiliul Superior al Magistraturii a dat deja aviz negativ proiectului, semn că lucrurile sunt clare: reforma e proastă, dar nu încă suficient de neconstituțională cât să fie tranșată rapid. Să nu uităm că primul proiect a fost declarat neconstituțional pe 20 octombrie, nu pentru conținut, ci pentru o scăpare procedurală, iar Guvernul a uitat să ceară la timp avizul CSM. O neatenție minoră, cu efecte majore, care a demonstrat încă o dată că în România forma bate fondul, iar procedura bate orice tentativă de reformă.
Până pe 16 ianuarie, așadar, reforma pensiilor magistraților rămâne în așteptare, alături de multe alte decizii importante. Justiția nu se grăbește, CCR nu se întrunește, iar amânarea este ridicată la rang de artă constituțională. Pentru că, în fond, ce poate fi mai sigur decât să nu schimbi nimic, dar să o faci perfect legal?
Harta județelor din România, cele mai afectate în caz de cutremur
Schimbări în Codul Rutier. Cu cât mai poți depăși viteza legală fără să fii amendat
Din august se schimbă regulile pentru eliberarea buletinelor. Cartea de identitate electronică devine principalul document
Sistemul național de supraveghere rutieră a intrat în funcțiune pe DN1, autostrăzi și marile bulevarde din Capitală
Doi turiști s-au întâlnit cu un urs, pe traseul spre Cascada Urlătoarea
Modificări legislative, de la 1 august, care vizează cărțile de identitate și pensiile
Lasă un răspuns