Uber intim cu girofar – Turism sexual între penitenciare

În România austerității tot mai des strigate cu voce gravă de la Palatul Victoria, aici unde fiecare leu public ar trebui numărat, întors pe toate părțile și pus la dietă, Administrația Națională a Penitenciarelor pare că a găsit o nișă de lux… turismul sexual inter-penitenciar, cu escortă și combustibil de la buget.

Conform datelor divulgate de Federația Sindicatelor din Administrația Națională a Penitenciarelor, deținutul Nistor I. A., aflat în arest preventiv și clasificat drept risc pentru penitenciar, a beneficiat de o experiență completă „all inclusive”: transport individual de la Penitenciarul Iași la Penitenciarul Bacău, cu mașină, șofer, doi polițiști de penitenciare „mascați” și, desigur, scopul nobil al deplasării fiind o vizită intimă.

Da, sex! Nicidecum metaforic. Nici măcar birocratic. Sex în toată regula, timp de trei ore, urmat de retur la Iași, relaxat, satisfăcut și pe deplin reconciliat cu ideea de stat român.

Austeritate selectivă, adică românii strâng cureaua, ANP dezleagă fermoarul

În timp ce românii sunt îndemnați să fie „responsabili”, să accepte taxe mai mari, salarii înghețate și facturi mai grele, statul a găsit resurse pentru Uber-ul intim al unui deținut periculos. Combustibil, ore de muncă, uzură auto, risc operațional, stres pentru personal, toate bifate cu seninătate, ca și cum ar fi vorba de o misiune de importanță strategică națională.

Nu, vorbim despre un transfer medical, o urgență procedurală sau o audiere decisivă. Vorbim despre logistică de stat pentru confortul sexual, în timp ce polițiștii de penitenciare lucrează în deficit cronic de personal, cu ture ciuntite ca să nu iasă ore suplimentare și cu salarii puse preventiv sub semnul foarfecii.

Drepturi sau ridicol administrativ?

Sigur, drepturile deținuților sunt sfinte. Dar ceea ce s-a întâmplat aici nu mai ține de drepturi, ci de ridicol instituțional. Cine a aprobat cursa specială? Cine a semnat hârtia? Cine a decis că e mai economic să plimbi un deținut cu escortă, sute de kilometri, decât să aplici un minim de logică administrativă?

Unde sunt cei trei E – eficiență, eficacitate, economicitate – invocați prin birouri de OSGG și prin prezentări PowerPoint? Sau criteriul economicității se aplică doar la salarii, nu și la plăcerile escortate?

Polițiștii doar consumabile într-un sistem fără cap

Acesta este tabloul unui sistem penitenciar fără cap, în care polițiștii sunt tratați ca piese de schimb, iar deciziile se iau fără nicio raportare la realitate, costuri sau bun-simț. Asta nu e respectarea legii. E batjocură administrativă, tolerată, mușamalizată și justificată prin hârtii.

Și, ca de obicei, se merge mai departe. Poate până când polițiștii de penitenciare vor ajunge din nou în fața ANP și a Ministerului Justiției, nu pentru măriri, ci ca să întrebe simplu… chiar atât de mult trebuie să ne înjosim?

Tolerăm sau reparăm?

Administrația Națională a Penitenciarelor ar trebui să facă verificări reale, nu exerciții de imagine. Cineva trebuie să răspundă pentru cheltuirea banilor publici pe „turism sexual” cu girofar.

Nu contestăm că misiunea a fost acoperită de hârtii. În România, orice prostie e acoperită de hârtii. Întrebarea e alta: a acoperit-o și mintea?

Până atunci, austeritatea rămâne pentru fraieri, iar statul român demonstrează, încă o dată, că știe să fie zgârcit cu cei corecți, dar generos cu absurdul.