Timpul de intervenție al polițiștilor în cazurile de violență domestică, ce arată datele IGPR și unde se rup, de fapt, lucrurile

Inspectoratul General al Poliției Române (IGPR) susține că, în primele zece luni din 2025, timpul de intervenție al polițiștilor în cazurile de violență domestică a fost de sub zece minute în 70% dintre situații. Doar în aproximativ 5% din cazuri deplasarea echipajelor a depășit 20 de minute, în special în mediul rural.

Analiza, bazată pe intervențiile realizate între ianuarie și octombrie 2025, este parte dintr-o informare publică prin care Poliția încearcă să răspundă criticilor legate de procedurile tot mai complexe impuse agenților.

70% dintre intervenții sub 10 minute, o statistică bună, dar inegal distribuită

Potrivit IGPR, polițiștii au intervenit, în perioada analizată, la aproximativ 113.000 de sesizări de violență domestică. În 70% dintre cazuri, echipajele ar fi ajuns la fața locului în mai puțin de 10 minute, iar în alte 25% timpul s-a încadrat între 10 și 20 de minute. Doar restul de 5% a depășit pragul celor 20 de minute, incidente ce apar cu preponderență în zonele izolate, unde distanțele mari și lipsa echipajelor suplimentare cresc inevitabil timpul de răspuns.

Datele arată, per ansamblu, o capacitate de reacție relativ bună, dar nu acoperă diferențele majore dintre județe sau dintre urban și rural. În continuare, în multe comune există un singur echipaj disponibil, iar o intervenție prelungită poate lăsa întreaga zonă fără protecție timp de zeci de minute.

Proceduri noi, tehnologie modernă și… timp consumat pe teren

IGPR subliniază că implementarea aplicației A.I.M. (Aplicația Integrată Menținere), împreună cu tabletele și imprimantele mobile, a redus semnificativ timpul de completare a documentelor. Dacă, în 2024, un agent putea petrece două-trei ore cu procedurile aferente unui caz de violență domestică, acum instituția estimează un interval de 45-60 de minute, incluzând evaluarea riscului, emiterea Ordinului de Protecție Provizoriu, audieri, redactarea și printarea documentelor, eventual montarea unui dispozitiv de monitorizare electronică.

În primele zece luni din 2025, măsura monitorizării electronice a agresorilor a fost aplicată în circa 3.300 de situații, o cifră redusă raportat la volumul total de intervenții. Datele arată că tehnologia există, dar încă nu este folosită la scară largă.

Sindicaliștii: „Echipajele sunt blocate prea mult timp pe câte un caz”

Pe fondul acestor statistici, organizațiile sindicale din Poliție au susținut în ultimele luni că procedurile rămân „greoaie” și indisponibilizează echipajele. În unele localități, un singur echipaj poate rămâne pe un caz timp de o oră sau mai mult, ceea ce, spun sindicaliștii, lasă comunități întregi fără intervenție rapidă în alte urgențe.

IGPR a răspuns acestor critici prin publicarea datelor privind timpii medii de intervenție și prin prezentarea funcționalităților aplicației A.I.M., insistând că sarcinile administrative s-au simplificat, iar timpul total petrecut la cazuri a scăzut considerabil față de anii anteriori.

Datele IGPR oferă un tablou general, dar lasă și zone de incertitudine:

• Nu există statistici pe județe care să arate unde se înregistrează cele mai multe întârzieri și care sunt zonele cu risc ridicat.
• Metodologia de calcul nu este detaliată: nu este clar dacă sunt incluse apeluri repetate, cum sunt raportate apelurile false sau dacă timpul se calculează de la apel la alocarea echipajului ori până la sosirea efectivă.
• Lipsesc indicatorii de rezultat: câte intervenții au dus la ordine de protecție provizorie, câte ordine au fost confirmate, câte încălcări au existat și, mai ales, dacă timpii de intervenție au avut un impact asupra prevenirii unor tragedii.

Ce nu arată cifrele și ce ar trebui să clarifice autoritățile

Statisticile IGPR arată că polițiștii reușesc să ajungă în timp util la majoritatea cazurilor de violență domestică, însă eficiența raportată la nivel național nu surprinde problemele din teren și anume lipsa resursei umane, disparitățile dintre urban și rural și întârzierile cauzate de procedurile obligatorii.

În lipsa unei transparențe sporite privind datele detaliate, rămâne greu de evaluat dacă timpul de reacție este uniform și dacă intervențiile sunt efectiv suficiente pentru protejarea victimelor.

Un lucru este însă cert, numărul intervențiilor, peste o sută de mii în doar zece luni, care arată o realitate socială dramatică, iar orice îmbunătățire a timpului de reacție, a procedurilor sau a instrumentelor de protecție poate face diferența dintre viață și moarte.