DISPUTA PENTRU SFINX ȘI BABELE CONTINUĂ. Tribunalul Dâmbovița respinge cererea Primăriei Bușteni privind nulitatea delimitării teritoriale. Decizia nu e definitivă

Disputa juridică dintre orașul Bușteni și comuna Moroeni, cu efecte directe asupra unuia dintre cele mai sensibile subiecte administrative din Bucegi, statutul monumentelor naturale Babele și Sfinxul, continuă să producă tensiuni. După ani de procese, hotare repoziționate și interpretări divergente ale legislației, Tribunalul Dâmbovița a pronunțat o nouă decizie care temperează pretențiile administrației din Bușteni, fără a clarifica definitiv conflictul.

Un proces născut dintr-un litigiu istoric

Așa cum redacția Găzarul relata încă din februarie 2025, disputa pentru Sfinx și Babele a devenit în ultimul deceniu mai puțin o chestiune de geografie și mai mult una de orgolii administrative, competențe instituționale și interpretări ale unor acte normative vechi de peste 20 de ani.

Totul a fost reaprins în septembrie 2022, când Curtea de Apel Pitești a soluționat un litigiu vechi privind linia de hotar dintre Bușteni (județul Prahova) și Moroeni (județul Dâmbovița). Instanța a mutat atunci linia de hotar administrativ, fapt ce a generat reacții rapide și inconsistente din partea autorităților locale.

Corneliu Ștefan, președintele CJ Dâmbovița, a anunțat public, la acel moment, că „Sfinxul și Babele aparțin acum județului Dâmbovița”, afirmație dezmințită categoric de Prefectura Prahova care a amintit că dreptul de proprietate asupra celor două monumente este stabilit prin Hotărârea de Guvern nr. 1359/2001, act normativ aflat în vigoare și astăzi.

Prefectura sublinia atunci că hotărârea judecătorească privește doar delimitarea teritorială, nu dreptul de proprietate asupra monumentelor:

„Delimitarea dintre cele două localități și, respectiv, județe nu afectează în niciun fel drepturile de proprietate anterior stabilite în mod legal.”

Acțiunea Primăriei Bușteni: anularea unui act ignorat la primul proces

Nemulțumită de soluția Curții de Apel Pitești, în martie 2023, Primăria Bușteni, prin Unitarea Administrativ-Teritorială Bușteni, a introdus o nouă acțiune în instanță.

De această dată, orașul solicita constatarea nulității absolute a actului de delimitare a teritoriului administrativ al comunei Moroeni cu teritoriul județului Prahova. Motivația: actul invocat nu fusese analizat juridic în litigiul soluționat în 2022 și ar fi produs efecte considerate nelegale.

În acest proces, pârâți au fost Consiliul Județean Dâmbovița și comuna Moroeni.

Tribunalul Dâmbovița respinge cererea ca tardivă

Noua decizie a Tribunalului Dâmbovița este una tehnică, dar cu impact politic și administrativ major: instanța a admis excepția tardivității și a respins cererea Bușteniului ca fiind depusă prea târziu.

În minuta instanței se arată:

„Admite excepția tardivității formulării capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității actului de delimitare (…) Respinge capătul de cerere (…) ca tardiv formulat.”

Decizia nu este definitivă, astfel că Bușteniul poate formula apel.

Ce rămâne valabil în acest moment? Sfinxul și Babele sunt ale Bușteniului, dar terenul de sub ele e la Dâmbovița

Avocatul Bogdan Dima, reprezentantul Primăriei Bușteni, clarifică pentru AGERPRES o realitate juridică paradoxală, pe care Găzarul a explicat-o încă din primele materiale dedicate subiectului:

• Sfinxul și Babele (monumentele) aparțin domeniului public al orașului Bușteni, în baza HG 1359/2001.
• Terenul pe care sunt amplasate aparține în prezent administrativ județului Dâmbovița, ca efect al delimitării stabilite în 2022.

Avocatul rezumă situația astfel:

„Proprietatea celor două monumente nu a fost niciodată pusă în discuție. Ea este dată prin Hotărâre de Guvern, care este în continuare în vigoare. (…) Babele și Sfinxul au fost dintotdeauna ale Bușteniului.”

Acțiunea de la Tribunalul Dâmbovița a avut ca scop tocmai schimbarea situației terenului, nu a monumentelor, prin anularea unui document care, susține Bușteniul, nu fusese analizat în procesul precedent.

Între orgolii administrative și realități geodezice

Cazul relevă o problemă pe care Găzarul a semnalat-o insistent: România nu are, nici în 2025, o procedură coerentă pentru a gestiona delimitările administrative în zone montane sau greu accesibile, unde istoria, topografia și orgoliile politice se amestecă într-un cocktail juridic imprevizibil.

Mai mult, monumente naturale de importanță națională pot ajunge, paradoxal, în situația în care proprietatea este la o unitate administrativă, terenul este la alta, administrarea turistică este disputată, iar evaluarea financiară a patrimoniului devine practic imposibilă, în lipsa unor norme clare.

Cu decizia Tribunalului Dâmbovița încă nedefinitivă, conflictul rămâne departe de final. În funcție de apel, instanțele superioare vor decide dacă actul de delimitare poate fi analizat pe fond sau dacă demersul Bușteniului rămâne definitiv blocat de tardivitate.

Până atunci, situația rămâne în același paradox juridic: monumentele sunt ale Bușteniului, terenul este al Dâmboviței, iar turiștii sunt ai nimănui, pierduți între panourile informative și declarațiile contradictorii ale autorităților.

Redacția Găzarul va continua să monitorizeze cazul și să publice toate evoluțiile relevante în acest dosar cu implicații administrative, turistice și patrimoniale majore.