Reforma companiilor de stat între obligațiile din PNRR și testul voinței politice. Primele 10 societăți care ar putea intra în „proiectul-pilot”

Reforma companiilor de stat, anunțată luni de vicepremierul Oana Gheorghiu, începe cu un „proiect-pilot” de 10 companii din Transporturi și Energie. Declarația marchează cel mai ambițios demers din ultimii ani de a restructura un sistem masiv, 1.502 companii de stat, dintre care 83 acumulează pierderi istorice de aproape 14 miliarde de lei.

Chiar dacă lista nu a fost încă publicată, o analiză a performanței financiare, a gradului de politizare și a importanței economice permite identificarea celor mai probabile 10 companii vizate pentru pilot.

PNRR ca factor de presiune, reformă cu termen-limită

Reforma companiilor de stat este strâns legată de obligațiile asumate prin Planul Național de Redresare și Reziliență:

• 31 martie 2026: eliminarea conducerilor interimare.
• 31 august 2026: restructurarea a cel puțin trei companii.

Aceste jaloane obligă Guvernul să acționeze, în condițiile în care interimatele, frecvent prelungite la 4-6 luni, au devenit normă, permițând menținerea controlului politic asupra celor mai mari societăți economice ale statului.

Cele mai probabile 10 companii vizate pentru pilot

Analiza de mai jos ia în calcul pierderile istorice, nivelul de expunere publică, necesitatea restructurării și capacitatea de a genera schimbare sistemică.

Transporturi (6 companii)

1. CFR Călători – Una dintre cele mai subvenționate companii din România, cu pierderi constante, material rulant depășit și management schimbat pe bandă rulantă. Necesită un plan de restructurare încă din 2010.

2. CFR Marfă – Cea mai problematică societate feroviară, cu datorii istorice masive și proceduri repetate de salvare. Este o candidată evidentă la restructurare radicală sau chiar divizare.

3. CFR Infrastructură (CFR SA) – Responsabilă de gestionarea rețelei feroviare, cu probleme de modernizare și investiții blocate. Un audit complet al managementului este inevitabil.

4. TAROM – Transportatorul național, în procedură de restructurare, dependent de injecții bugetare și cu obligații în fața Comisiei Europene privind ajutorul de stat.

5. Metrorex – Companie cu costuri operaționale mari, probleme cronice de contractare și dispute sindicale permanente. Spre deosebire de TAROM, nu este încă sub monitorizare europeană, dar pierderile sunt semnificative.

6. Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR) – Una dintre cele mai contestate companii publice, criticată pentru întârzieri la proiecte, management interimar și absorbție redusă a fondurilor europene.

Energie (4 companii)

7. Complexul Energetic Oltenia (CEO) – Candidat major la reformă: probleme structurale, planuri de decarbonizare, investiții întârziate și un istoric de pierderi masive.

8. Electrocentrale București (ELCEN) – Rol critic pentru termoficarea Capitalei, cu datorii istorice și litigii prelungite. Restructurarea este inevitabilă pentru stabilitatea sistemului energetic urban.

9. Termoenergetica București – Deși este companie locală, importanța strategică și problemele sistemice ale rețelei o fac un posibil candidat pentru includerea în pilot (mai ales prin colaborare cu ELCEN).

10. Transelectrica sau Complexul Energetic Hunedoara (în insolvență) – Transelectrica este strategică, dar problema principală este modelul de guvernanță, nu situația financiară.
În schimb, CE Hunedoara, aflată în procedură de lichidare parțială, ar putea fi introdus ca exemplu de restructurare obligatorie, însă necesită acordul Ministerului Energiei.
Cel mai probabil, într-o logică PNRR, Transelectrica va fi aleasă, pentru uniformizarea criteriilor de management corporativ.

Managementul interimar, punctul zero al reformei

Interimatele reprezintă mecanismul prin care politicul a controlat constant companiile de stat. Contractele scurte și prelungirile automate au creat lipsa responsabilizării manageriale, instabilitate în planurile de investiții, precum și dependență totală față de factorul politic.

Eliminarea interimatului este, astfel, o premisă pentru profesionalizarea reală a companiilor.

Registrul unic al companiilor de stat este un pas necesar, dar nu suficient

Vicepremierul a anunțat un registru unic al companiilor de stat, menit să ofere statului o imagine clară și actualizată asupra societăților pe care le controlează.

Succesul registrului depinde însă de publicarea datelor financiare complete, transparența numirilor, integrarea indicatorilor de performanță și obligativitatea raportărilor lunare.

România a mai avut instrumente similare care au rămas nefolosite. În absența aplicării riguroase, registrul riscă să devină doar un inventar decorativ.

Reformă reală sau exercițiu pentru Bruxelles?

Pilotul de 10 companii va arăta intenția reală a Guvernului. Dacă vor fi vizate societăți „grele”, cu probleme cronice, cele enumerate mai sus, semnalul va fi de reformă profundă.

Dacă însă în listă vor apărea companii cu impact redus, atunci proiectul riscă să fie perceput ca o simplă simulare pentru îndeplinirea jaloanelor din PNRR.

Reforma companiilor de stat este, fără îndoială, necesară. Cu peste 1.500 de societăți și 14 miliarde de lei pierderi istorice, sistemul nu mai poate funcționa în logica actuală.

Dar succesul proiectului depinde de:

1. Selecția serioasă a celor 10 companii din pilot, nu cosmetizarea listei.
2. Eliminarea reală a conducerilor interimare, nu înlocuirea lor cu alte interimate mascate.
3. Asumarea restructurării, chiar și cu costuri politice.

Dacă aceste condiții sunt respectate, proiectul poate deveni începutul celei mai importante reforme administrative din ultimii 20 de ani. Dacă nu, va fi doar încă un exercițiu birocratic bifat în fața Bruxelles-ului.