Bolojan dă afară magistrații cu experiență din universități dar îi păstrează la catedră pe cei de la CCR și pe cei aleși sau numiți în funcții publice. Cea mai brutală și nedreaptă intervenție în învățământul juridic de după Revoluție

Tehnic, proiectul nu interzice magistraților să predea, ci că orice persoană plătită din fonduri publice, inclusiv personalul didactic universitar, care beneficiază de pensie de serviciu sau pensie militară poate continua activitatea doar dacă acceptă reducerea pensiei cu 85%, cu acord anual al angajatorului. Dacă nu optează în termenul prevăzut, contractul de muncă sau raportul de serviciu încetează de drept. Este o interdicție de facto a magistraților în facultăți, pentru că foarte puțini își vor permite să piardă permanent 85% din pensie doar pentru a ține câteva cursuri pe săptămână.

Situația este identică pentru ofițerii cu pensii militare care predau în sistemul de stat. Universitatea Națională de Apărare, Academia de Poliție, Academia SRI, exact instituțiile care își bazează formarea pe cadre cu experiență operațională și instituțională, sunt lovite direct de noua regulă.

Dacă legea intră în vigoare în forma actuală, universitățile de stat vor fi obligate să le înceteze contractele dacă nu acceptă să-și „taie” singuri pensia. Cele mai afectate sunt facultățile de drept de stat, unde o parte importantă din cursurile de procedură, drept penal, constituțional ori practică judiciară sunt ținute de judecători și procurori pensionari. Pe același model, Universitatea Națională de Apărare, Academia de Poliție și Academia SRI se bazează pe foști ofițeri superiori, retrași din sistem, dar activi la catedră. Exact acest nucleu de expertiză este pus pe făraș.

Din punct de vedere economico-social, logica măsurii este cel puțin discutabilă. Orele nu dispar, vor trebui predate de cineva, iar universitățile vor plăti oricum alte cadre, fie titulari, asociați sau doctoranzi. Statul nu face economie la salarii universitare, doar își penalizează propriile resurse umane de vârf, care și-au încheiat cariera în magistratură sau în structurile militare și au ales să rămână în serviciul public prin educație.

Dacă magistrații și ofițerii pensionari se retrag pentru a nu-și pierde pensia, catedre întregi vor rămâne descoperite peste noapte. Orele vor fi redistribuite în grabă, titularizările vor fi amânate, concursurile nu pot fi organizate instantaneu, planurile de învățământ se vor modifica sub presiune, iar studenții vor primi un alt tip de formare, mai teoretic, mai puțin conectat la practică.

În plus, măsura creează o diferență greu de justificat între mediul public și cel privat. Un magistrat pensionar poate preda liniștit la o universitate privată, cumulând integral pensia specială cu salariul de profesor. Devine brusc „problematic” doar dacă predă la o universitate de stat, pe aceleași cursuri, aceleași programe, aceiași studenți. Statul își pedepsește astfel propriile instituții de învățământ.

Dar, conform modelului brevetat de actualul guvern, există și excepții, pe principiul „cine împarte, parte își face”.  Sunt exceptate expres de la această reducere de 85% din pensie, persoanele alese în funcții publice și persoanele numite în funcție prin hotărâre a Parlamentului sau în funcții cu mandat prevăzut în Constituție. Cu alte cuvinte, demnitarii, inclusiv judecătorii constituționali, dar și șefii de servicii pot cumula pensia de serviciu cu indemnizația sau salariul pe durata mandatului lor.

Asta înseamnă că un judecător constituțional sau un alt demnitar cu pensie de serviciu și catedră la o universitate de stat își poate continua nestingherit activitatea universitară, atâta timp cât este acoperit de mandatul constituțional ori de funcția numită politic. Numele sunt cunoscute în spațiul public, de la judecători ai Curții Constituționale care predau la drept până la alți înalți demnitari asimilați care țin cursuri în facultăți. Ei nu sunt în situația fostului judecător sau procuror „simplu”, ieșit din sistem și rămas doar cu catedra.

Paradoxul este flagrant. Ca magistrat activ ai voie să predai în învățământul public, ca magistrat pensionar ești împins afară, dacă nu renunți la 85% din pensie.

Guvernul justifică măsura prin nevoia de a reduce cheltuielile bugetare și de a limita privilegiile pensiilor speciale. În formula aleasă, nu „reformează” cu adevărat sistemul de pensii speciale, ci lovește în utilizarea acestor oameni după pensionare, acolo unde statul încă avea ceva de câștigat de pe urma lor – în universități, în formarea viitoarelor generații de juriști, magistrați, polițiști, militari.

Acest proiect conduce sigur către un nou litigiu, prin diferența de tratament între cei cu pensii contributive și cei cu pensii de serviciu, între demnitarii exceptați și foștii magistrați sau ofițeri „obișnuiți”, între universitățile de stat și cele private, toate deschid linii de atac, de la Curtea Constituțională până la CEDO și CJUE. Până când o asemenea dispoziție va fi, eventual, corectată sau invalidată peste câțiva ani, universitățile de stat vor fi trecut deja printr-un șoc major de resurse umane, cu generații întregi de studenți care vor fi făcut facultatea fără contact direct cu practicienii de vârf.