În timp ce Guvernul Bolojan își freacă palmele de satisfacție că a reformat „cu adevărat” autoritățile autonome, recte ANRE, ASF și ANCOM, prin Legea 145/2025, la ANRE s-a inventat un nou sport național: angajarea doi-câte-doi pe un singur scaun. Un fel de tango administrativ, dar cu normă parțială și miză salarială cât jumătate de BMW.
Pentru că, să ne înțelegem, la ANRE salariul mediu este 3.700 de euro net. Adică bani reali, nu iluzii sub formă de „spor de performanță la ședințe”. Cu asemenea venituri, nici nu e de mirare că se stă la coadă pentru un post. Chiar și atunci când postul… e unul singur.
Conducerea ANRE ar vrea să-i angajeze pe Iulian Iancu și Gheorghe Marin, doi distinși foști parlamentari PSD, amândoi pensionați, pe un singur post de expert. Fiecare cu jumătate de normă, patru ore pe zi. Probabil în ture, cu cartela predată la schimb, ca în vremurile bune ale CAP-ului.
Doar că nu e voie. Dar când a fost vreodată „voie” o piedică reală în București?
Iulian Iancu, fost deputat, fost președinte al Comisiei de Industrii, fost membru în Comitetul de Reglementare, fost vehiculat pentru funcții de ministru și fost acuzat că e „controlat de Gazprom”, a ieșit la pensie în octombrie. Dar cu promisiunea solemnă că „te chemăm înapoi, stai liniștit”. Practic, un fel de early check-out, dar cu garanția cazării permanente.
În paralel, Gheorghe Marin, senator PSD de Argeș în vremuri apuse, plecase și el la pensie tot pe un post de expert. Și tot cu promisiunea reîncadrării. Două promisiuni pe un singur post, ca-n politica de personal a magazinelor second-hand: două piese la preț de una.
Amândoi au depus cereri către cabinetul vicepreședintelui ANRE, Gabriel Andronache, pentru angajare. Andronache, ofițer MApN în tinerețe și membru în diverse CA-uri la companii de stat în maturitate, a semnat cu entuziasm. Direcția Juridică, însă, nu.
Direcția Juridică din ANRE a zis „nu se poate” pentru trei motive fundamentale:
Și bonus… nu s-a respectat nici Codul Muncii privind anunțarea posturilor disponibile. Adică nici măcar formalitățile nu au fost bifate. Cum ar veni, două încercări de angajare la limita regulamentului și fix regulamentul le-a stricat feng-shuiul.
În plină reformă, președintele ANRE, George Niculescu, a anunțat solemn în Parlament că „pleacă patru oameni”. Din 293, patru!
Dacă ANRE ar fi o clasă de liceu, asta ar însemna că au dat corigența doar cei care oricum nu veneau la ore.
Întrebat ce economii face instituția cu aceste „mari restructurări”, Niculescu a explicat că bugetul se calculează pe posturi, nu pe salariați. Practic, dacă desenezi o organigramă mai subțire, automat ai făcut economie. Chiar dacă oamenii sunt tot acolo.
Premierul Bolojan, la rândul său, a spus că a văzut „pseudo-măsuri” și „păcăleli”. Probabil că, în comparație cu planurile sale administrative, ANRE încă e la faza „degete încrucișate și sperăm să nu observe nimeni”.
Pe lângă cei 3.700 € medie netă, unii angajați primesc acces la informații despre piața de energie. Pentru muritorii de rând, asta e un fel de privilegiu esoteric. Pentru unii politicieni, e cam ca abonamentul la sală, adică nu-l folosești mereu, dar e bine să-l ai.
Într-o lume ideală, instituțiile publice trec prin restructurări reale. În România, însă, restructurarea înseamnă:
Nu e o reformă. E un dans al posturilor, în care doi foști parlamentari PSD se înghesuie pe același scaun, iar instituția întreagă se preface că nu vede ceea ce vede toată lumea.
Dar, vorba românului: unde-s doi, puterea crește! Mai ales când e vorba de un post la 3.700 de euro salar net.
Lasă un răspuns