Mirosul care nu e poluare și poluarea care nu miroase de la Ploiești

La Ploiești, unde trei rafinării își împart același cer și aceeași răbdare a locuitorilor, mirosul înțepător de dimineță e, potrivit autorităților, doar… o chestiune de interpretare.

Garda de Mediu a transmis miercuri un mesaj care i-a iritat și mai tare pe ploieștenii obișnuiți să-și înceapă ziua cu geamul închis: „mirosul” și „poluarea” sunt două noțiuni diferite, iar reacția instituțiilor este reglementată separat pentru fiecare.

Pe scurt, ce simt oamenii nu e tot timpul poluare, ci „disconfort olfactiv”. O sintagmă cu care Ploieștiul trăiește de ani buni, uneori cu ochii iritați, alteori cu dureri de cap, dar mereu cu explicații tehnice care nu rezolvă nimic.

Într-o conferință de presă comună cu Garda de Mediu și autoritățile locale, prefectul de Prahova, Daniel Nicodim, a spus lucrurilor pe nume. Și pe miros.

„Nu e nevoie să venim cu explicații științifice în momentul în care nu poți deschide geamul în orașul Ploiești, dimineața, să aerisești, pentru că de afară vine un miros îngrozitor”, a declarat prefectul, vizibil iritat de retorica tehnică repetată an de an.

Acesta a atras atenția și asupra lipsei cronice de personal a Gărzii de Mediu Prahova, precizand că doar 10 comisari trebuie să acopere cel mai industrializat județ al țării, cu aproximativ 60 de obiective majore care „pot genera sau generează poluare”. O garanție pentru controale rapide pare, astfel, iluzorie.

Comisarul general al GNM, Andrei Corlan, a anunțat totuși că numărul comisarilor va fi suplimentat în anul următor.

Primarul Ploieștiului, Mihai Polițeanu, a prezentat miercuri date care contrazic dezbaterea semantică despre „miros” versus „poluare”.

Din februarie și până în prezent, în municipiu s-au înregistrat sute de depășiri ale valorilor maxime admise pentru poluanți precum hidrogen sulfurat, benzen, PM10 sau compuși organici volatili.

Cu toate acestea, afirmă edilul, Garda de Mediu Prahova nu a reacționat proporțional.

„Nivelul de încredere al cetățenilor municipiului Ploiești și al meu personal în Garda de Mediu Prahova este zero și va rămâne zero până la proba contrarie. Garda de Mediu și-a îndeplinit cel puțin nesatisfăcător atribuțiile”, a spus Polițeanu.

Edilul a punctat și disproporția sancțiunilor. Spre exemplu, în timp ce rafinăriile au fost amendate în ultimul an cu 340.000 de euro, Primăria Ploiești a primit o amendă de 60.000 de euro pentru… iarba distrusă pe un bulevard în urma unui eveniment.

„Iarba s-a refăcut, este bine mersi”, a comentat Polițeanu, sugerând că marile poluatoare par să primească, comparativ, un tratament blând.

Atât în declarațiile oficialilor prezenți la Ploiești, cât și într-o postare pe Facebook, Garda Națională de Mediu insistă că „mirosul” și „poluarea aerului” nu înseamnă același lucru.

Pe scurt, potrivit GNM:

• mirosurile pot fi percepute chiar la concentrații extrem de mici și pot proveni din surse diverse, uneori greu de identificat;
• poluarea aerului înseamnă depășirea limitelor legale la indicatori precum PM10, PM2.5, benzen, NO₂ sau SO₂;
• disconfortul olfactiv devine poluare doar dacă este asociat cu depășiri ale limitelor, cu funcționare neconformă sau cu lipsa autorizației de mediu.

Totuși, instituția recunoaște că efectele asupra sănătății pot apărea înainte ca valorile poluanților să depășească pragurile legale și că responsabilitatea evaluării impactului revine Direcțiilor de Sănătate Publică.

GNM spune că a trimis peste 1.350 de adrese către DSP-uri pentru a investiga impactul asupra sănătății al disconfortului olfactiv.

Comisarul general Andrei Corlan a anunțat că vor fi realizate analize care să coreleze starea de sănătate a populației cu sesizările privind poluarea. Dar pentru ploieștenii care se trezesc cu mirosul în nas încă de la prima oră, răbdarea este deja depășită.

Ploieștiul este, probabil, cel mai industrializat județ al României, dar și unul dintre cele mai afectate de poluare. O combinație care pune presiune uriașă pe o Garda de Mediu subdimensionată, pe o administrație locală care cere măsuri ferme și pe locuitori care simt, zi de zi, ceea ce statisticile confirmă doar uneori.

Iar când autoritățile le explică oamenilor că ceea ce simt nu e neapărat poluare, ci „disconfort olfactiv”, sentimentul general devine că Ploieștiul trăiește, de fapt, într-un permanent conflict între proceduri, percepții și realitate.

Un conflict care, deocamdată, se simte mai ales în aer.