Tineri reținuți de DIICOT, acuzați că au obligat femei să se prostitueze în țară și străinătate. Una dintre victime, găsită moartă după ce ar fi fost abandonată în Austria

Un bărbat de 22 de ani și o femeie de 23 de ani au fost reținuți de procurorii DIICOT – Structura Centrală, fiind acuzați de trafic de persoane și proxenetism. În cazul tânărului, anchetatorii au reținut și o acuzație extrem de gravă: determinarea sau înlesnirea sinuciderii. Dosarul, înregistrat în primăvara acestui an, descrie o poveste de violență psihică, manipulare emoțională și exploatare sexuală care a culminat cu moartea unei tinere românce abandonate în Austria.

O relație care a devenit o capcană

Potrivit DIICOT, între ianuarie 2024 și iulie 2025, inculpatul ar fi recrutat patru femei prin inducere în eroare, promițându-le afecțiune, sprijin și o viață comună. În realitate, după câteva luni de relație aparent normală, acestea erau izolate, controlate și obligate să se prostitueze.

Procurorii descriu o metodă clasică de tip „loverboy”, când manipulatorul câștigă încrederea victimei, apoi o transformă într-o sursă de venit prin constrângere psihică și violență.

Femeia din dosar, de 23 de ani, a fost exploatată atât în România, cât și în străinătate. Anchetatorii au stabilit că inculpatul a exercitat presiuni constante prin insulte, umiliri, interdicții, izolarea de familie și prieteni, toate menite să o facă dependentă de el emoțional și financiar.

„O convingea că sacrificiul ei este pentru binele lor comun, pentru o familie pe care o vor întemeia împreună”, notează surse judiciare.

Exploatare și abandon în Austria

În perioada noiembrie 2024 – martie 2025, victima a fost transportată și adăpostită în mai multe locații din Austria, unde a fost obligată să practice prostituția. Toate sumele obținute erau confiscate de inculpat.

În martie 2025, femeia i-ar fi cerut insistent să renunțe la această viață. Răspunsul a fost brutal, tânărul ar fi abandonat-o în orașul Bregenz, fără bani, fără acte și fără sprijin.

Pe 21 martie 2025, ea s-a sinucis. Ancheta arată că decizia ei fatală a fost rezultatul presiunii psihice exercitate sistematic de inculpat și al sentimentului de disperare după abandon.

Cercul s-a închis la București

La 11 noiembrie 2025, procurorii DIICOT, împreună cu polițiști din Direcția de Combatere a Criminalității Organizate și cu sprijinul Brigăzii Speciale de Intervenție a Jandarmeriei, au descins la domiciliul celor doi suspecți. În urma perchezițiilor au fost ridicate telefoane, documente și alte probe care confirmă activitatea infracțională. Cei doi au fost reținuți pentru 24 de ore, urmând ca Tribunalul București să decidă asupra arestării preventive.

Cei doi sunt acuzați de: trafic de persoane (art. 210 Cod penal) – pedeapsă între 3 și 10 ani de închisoare; proxenetism (art. 213) – între 2 și 7 ani; determinarea sau înlesnirea sinuciderii (art. 191) – între 3 și 7 ani, dacă fapta nu constituie o formă agravată.

Cazul este considerat unul rar în jurisprudența românească, deoarece puține dosare de trafic de persoane includ și încadrarea de „determinare a sinuciderii”, ceea ce reflectă un nivel extrem de violență psihologică.

Specialiștii în combaterea traficului de persoane descriu acest tip de caz drept „cea mai perfidă formă de control emoțional”. Victimele nu sunt răpite, ele cred că sunt iubite. Dar, treptat, ajung să depindă total de abuzator care le oferă „protecție”, le confiscă documentele, le izolează, le culpabilizează. Când cer ajutor, sunt deja prizonierii unei realități construite de agresor.

„Ceea ce pare o relație devine o formă de sclavie psihologică”, explică un psiholog colaborator al Agenției Naționale Împotriva Traficului de Persoane. „Cazurile de sinucidere apar atunci când victima nu mai găsește nicio ieșire.”

Un sistem care reacționează târziu

Deși România are una dintre cele mai riguroase legislații anti-trafic din Europa, fenomenul persistă. Raportul ANITP din 2024 arăta că peste 70% dintre victimele identificate au fost recrutate prin promisiuni afective sau iluzia unei relații. În peste jumătate dintre cazuri, traficanții aveau sub 30 de ani, semn că violența psihologică se propagă între generații.

Cazul Bregenz devine astfel simbolic. O tânără moare nu doar din cauza abuzului fizic, ci și dintr-un vid de protecție socială. Ea a fost prinsă între dragoste, frică și lipsa oricărui ajutor concret.

Într-un sistem unde dragostea devine instrument de sclavie, iar profitul e măsurat în trupuri și bani trimiși din bordeluri, dreptatea vine mereu prea târziu.