ÎCCJ dă undă verde acțiunilor în instanță pentru efectele vaccinării anti-COVID

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) a stabilit, prin Decizia nr. 525 din 18 martie 2025 (publicată în octombrie 2025), că o persoană care pretinde a fi fost vătămată ca urmare a vaccinării împotriva COVID-19 poate urmări reparaţia prejudiciului atât pe baza regimului special al răspunderii pentru produse defecte (Legea nr. 240/2004), cât şi pe baza dispoziţiilor generale ale dreptului comun privind răspunderea delictuală pentru fapta proprie. Hotărârea confirmă posibilitatea cumulului, sau a alternativelor, între căile de atac juridic, atunci când reclamantul indică posibile conduite culpabile ale unor entităţi diferite de producător.

Acţiunea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj la 25 mai 2023 de către reclamanta identificată cu iniţiala A. Reclamanta a solicitat daune morale în valoare de 100.000 euro şi o prestaţie lunară pentru prejudiciu viitor, susţinând că a suferit o tromboză după vaccinarea anti-COVID-19 cu un produs al societăţii B., lotul ABV2856, administrat la 2 martie 2021. Pârâţi au fost Statul Român (prin Ministerul Finanţelor), Ministerul Sănătăţii, Guvernul României şi B. S.R.L. În cerere au fost invocate, concomitent, Legea nr. 240/2004 şi art. 1349 şi 1357 Cod civil (răspunderea pentru fapta proprie).

Instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi a respins acţiunea ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără legitimare pasivă. Curtea de Apel Cluj a întors însă soluţia: a respins excepţiile de lipsă a calităţii procesuale pasive pentru Stat, Minister şi Guvern şi a trimis cauza spre rejudecare pe fond, păstrând celelalte dispoziţii ale sentinţei iniţiale.

Ministerul Sănătăţii şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, au declarat recurs. ÎCCJ a respins recursurile şi a menţinut obligaţia instanţei de apel de a examina, atunci când este invocat subsidiar, şi temeiul delictual al pretenţiilor.

Pivotul deciziei este interpretarea art. 9 din Legea nr. 240/2004, care consacră caracterul neexclusiv al regimului special de răspundere pentru produse. Curtea a reţinut că aplicarea legii speciale nu înlătură, în mod automat, posibilitatea ca reclamantul să formuleze şi pretenţii intemeiate pe răspunderea civilă delictuală de drept comun, atunci când indică fapte sau omisiuni imputabile unor persoane altele decât producătorul.

Pe această bază, legitimarea procesuală pasivă a pârâţilor chemaţi pentru fapte proprii nu poate fi respinsă pe motivul existenţei regimului special al producătorului. Analiza calităţii procesuale pasive este, astfel, distinctă de verificările pe fond (existenta faptei ilicite, vinovăţia, legătura de cauzalitate), care vor fi evaluate prin administrarea probelor în cursul rejudecării.

ÎCCJ a mai subliniat că trimiterea la Strategia Naţională de Vaccinare (H.G. nr. 1031/2020) nu rezolvă chestiunea calităţii procesuale pasive: această strategie nu exonerează, în faza procedurală, verificarea identităţii subiectului pasiv al raportului litigios. Eventualele elemente legate de contextul de sănătate publică, organizarea, strategia sau imperativele campaniei de vaccinare, ţin de fond şi vor fi analizate ca atare şi nu pot constitui, de principiu, o barieră procesuală preliminară.

ÎCCJ a respins şi criticile privind nemotivarea deciziei de apel, instanţa de apel a răspuns punctual argumentelor pârâţilor, iar recurenţii nu au indicat prevederi materiale concrete încălcate sau mecanismul juridic al pretinsei încălcări.

Hotărârea stabileşte un standard de analiză pentru litigiile referitoare la produse cauzatoare de prejudicii: atunci când reclamanţii formulează, coerent şi articulat, atât pretenţii sub regimul special, cât şi pe temeiuri delictuale de drept comun, instanţele trebuie să le examineze pe ambele paliere la filtrul excepţiilor procesuale. Practic, instanţele nu pot excluse ab initio răspunderea delictuală pe motivul existenţei unei legi speciale care reglementează răspunderea producătorului.

Pentru cetăţeni, decizia întăreşte accesul la justiţie: posibile conduite culpabile ale autorităţilor sau altor persoane, de pildă omisiuni în retragerea unui lot sau deficienţe în supravegherea campaniei, pot fi investigate în procedură contradictorie. Reclamanţii pot structura, fără risc procedural imediat, acţiuni duale (specială şi de drept comun) pentru a nu-şi pierde căile de atac.

Dosarul reclamantei A. se întoarce la Tribunalul Sălaj pentru rejudecare pe fond, cu administrarea probelor privind existenţa faptei ilicite, vinovăţia, legătura de cauzalitate şi întinderea prejudiciului. ÎCCJ nu prefigurează soluţia pe fond, dar impune o examinare substanţială şi complexă a ambelor paliere de răspundere, în acord cu principiile protecţiei efective a drepturilor.

Decizia nr. 525/18.03.2025 a ÎCCJ consolidează o direcţie jurisprudenţială care evită soluţii formaliste şi protejează dreptul la reparaţie efectivă atunci când, în cauze ce implică produse şi campanii de sănătate publică, sunt invocate şi posibile conduite ilicite ale altor subiecte. Instanţele vor trebui, pe viitor, să analizeze simultan şi nu exclusivist atât regimul special al producătorului, cât şi pretenţiile delictuale ale reclamanţilor.