Am putea spune că politica mioritică este o grădină unde orice păpădie înflorește dintr-o banală bălărie. Și atunci, clar, Parlamentul ar fi o seră în care partidele noi răsar mai repede decât ciupercile după ploaie.
Ultima floare politică din ghiveciul democrației poartă numele UNIT, un acronim care sună a chemare la solidaritate, dar care, paradoxal, s-a născut dintr-o despărțire fără partaj.
Proaspăta formațiune este opera deputatei Aurora-Tasica Simu, care, după ce a intrat în Parlament pe listele POT (Partidul Oamenilor Tineri, pentru cei care POT să țină minte), a decis că e momentul să mute ghiveciul în alt colț al scenei politice.
„Am depus actele în iunie. Procesul s-a lungit puțin, dar în curând vom avea această nouă formațiune”, a declarat fondatoarea pentru Apuseni.info, cu optimismul specific oricărui început care promite să schimbe România sau măcar logoul de pe buletinul de vot.
Și, uite așa, din cenușa POT se naște un partid sincretic, ca să ne exprimăm eufemistic să zicem ceva amestecat, și se reinventează politica românească la fiecare legislatură.
UNIT nu sună, desigur, solitar. Așa că, alături de deputata Simu s-au aliniat cinci deputați și doi senatori independenți, care și-au propus să clădească „un partid al pragmatismului politic, un partid sincretic”. Adică o construcție în care, teoretic, se întâlnesc stânga și dreapta, tradiția și inovația, doza de idealism și o porție sănătoasă de „hai să vedem ce-o să iesă!”.
În traducere liberă, partidul UNIT vine de la Uniune pentru Națională, Inovație și Tradiție. O combinație de cuvinte care arată că, în politică, nu trebuie să alegi între trecut și viitor când le poți promite pe amândouă, în aceeași frază.
„Vrem să mergem spre inovație, spre progres, ne bucurăm de tehnologie… dar, în același timp, nu trebuie să ne uităm rădăcinile”, a spus Aurora Simu, formulând probabil prima doctrină 2.0 cu tămâie și inteligență artificială la pachet.
De altfel, în ultimii ani, Parlamentul României a devenit un adevărat incubator de partide „nou-nouțe”. Din partide vechi s-au desprins partide noi, care au generat alte partide și mai noi, până când alegătorul a ajuns să nu mai știe dacă votează ideologie sau experiment genetic. Eterna reformă a clasei politice românești pare să funcționeze după principiul divide et multiplică.
Cei care privesc cu scepticism acest nou proiect ar putea spune că, în fond, UNIT nu face decât să repete ciclul clasic prin entuziasm, comunicate cu iz de ideal, câteva conferințe de presă și, la final, o alianță electorală cu vreun „partid-soră de tată” care promite același lucru, dar cu alt acronim.
Dar, până una-alta, noul partid promite să fie „al românilor care cred în pragmatism și sincretism”, două concepte care, în traducere politică, pot însemna orice, de la echilibru între generații până la „vedem noi după alegeri”.
Așadar, UNIT intră în scenă. România are un nou partid, o nouă doctrină, un nou început și, desigur, o nouă speranță. Iar alegătorul român, veșnic „unit” în confuzie, așteaptă cuminte următorul episod al telenovelei politice:
Pentru că fauna politică merită studiată științific, iată o scurtă clasificare a speciilor apărute în ultimul deceniu:
Partidul de laborator – creat în liniște, cu o echipă restrânsă de „cercetători” ai puterii, care testează reacția publicului la noi combinații ideologice. Supraviețuiește un ciclu electoral, apoi se revarsă în formațiuni mai mari.
Partidul de salon – apărut la o discuție între oameni „de bună credință” care decid că țara are nevoie de ei. Motto: „Hai să facem ceva, că altfel o să ne facă ei pe noi.” Dispare la prima ședință tensionată despre cine prinde primul loc eligibil.
Partidul de Facebook – născut dintr-o postare virală, între două meme-uri cu „adevărul despre sistem”. Are sloganuri excelente, bannere bine colorate și membri care se cunosc doar din comentarii. Dispare în ziua depunerii listelor la BEC, din motive de „proceduri birocratice”.
Partidul poetic – adoră acronimele. De la ALFA la UNIT, toate au o semnificație profundă, menită să sugereze salvarea națională, unitatea și renașterea morală. Singura problemă rămâne că niciun alegător nu mai ține minte care ce înseamnă.
Până la următorul partid „născut din dorința sinceră de a schimba România”, să ne bucurăm de UNIT. Căci, vorba cronicarului, „partidele se nasc, trăiesc din subvenții și mor în alianțe electorale.”
Lasă un răspuns