În țările care aplică această schimbare a orei, procesul nu va fi simultan din cauza diferenței de fus orar.

Deși uneori este uzitată expresia „trecerea la ora de iarnă”, este important de subliniat că nu există o „oră de iarnă” propriu-zisă. Ceea ce se întâmplă, de fapt, este revenirea de la ora de vară.

Prin introducerea orei de vară s-a urmărit folosirea mai eficientă a luminii naturale (a Soarelui) și reducerea consumului de energie. Benjamin Franklin a sugerat, în 1784, această metodă, dar a fost aplicată, pentru prima dată, în timpul Primului Război Mondial, în 1916, de câteva țări din Europa.

Primii care au introdus ora de vară au fost germanii, începând cu 1916 (între 30 aprilie – 1 octombrie). Au urmat britanicii, care au introdus ora de vară tot în 1916 (între 21 mai – 16 octombrie).

Alte țări care au introdus ora de vară au fost: Belgia, Danemarca, Franța, Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Portugalia, Suedia, Turcia și Tasmania, potrivit Observatorului astronomic „Amiral Vasile Urseanu”.

Nu toate statele folosesc în acest moment ora de vară, iar perioada nu este aceeași în toate țările care recurg la schimbarea orei. Țările ecuatoriale și tropicale nu aplică această oră, deoarece durata zilei este egală de-a lungul anului. Nici China și nici Japonia nu folosesc ora de vară, mai transmite agenția națională de presă, Agerpres.

În România, ora de vară a fost introdusă în anul 1932, în intervalul 22 mai – 2 octombrie. Din 1933 și până în 1940, ora de vară era introdusă în prima duminică din aprilie până în prima duminică a lui octombrie. Între anii 1941 și 1979, în România nu s-a mai folosit ora de vară.

Din 1997, se trece la ora de vară începând cu ultima duminică din luna martie până în ultima duminică din luna octombrie.