Arcadia 2000 S.A., o firmă „mică” în proprietate publică, dar cu suspiciuni mari

Deși figurează în acte ca o mică societate comercială din București, Arcadia 2000 S.A. este. de fapt, o companie aflată sub tutela Autorității pentru Administrarea Activelor Statului (AAAS).

Teoretic, ar trebui să respecte reguli stricte de guvernanță corporativă, transparență și eficiență. În practică, însă, cifrele și documentele disponibile ridică multe suspiciuni în aceste vremuri austere.

O companie „de stat” ascunsă sub eticheta de librărie

Arcadia 2000 S.A. (CUI 11369861) are sediul pe Calea Moșilor nr. 62-68, în București, și are ca obiect principal de activitate comerțul cu amănuntul al cărților. La o privire superficială, pare o societate comercială banală, cu un domeniu cultural.

Realitatea administrativă este însă alta pentru că Arcadia se află direct în portofoliul AAAS, instituție care gestionează active de stat și ar trebui să aplice reguli de transparență și control bugetar.

Această poziționare denotă că nu mai vorbim de o firmă oarecare, ci de o entitate pe banii contribuabilului, care trebuie să dea socoteală pentru fiecare leu încasat sau cheltuit.

Ultimii ani demonstrează instabilitatea financiară a societății:

• 2022: cifră de afaceri de circa 362.868 lei, pierdere netă de aproape 188.800 lei, 5 angajați.
• 2023: cifră de afaceri de aprox. 444.892 lei, revenire pe profit cu 65.274 lei, 4 angajați.
• 2024: venituri de circa 467.294 lei, profit net de aproape 159.393 lei, tot cu 4 angajați.

Diferența dintre ani este uriașă prin pierderi în 2022, profit moderat în 2023, profit dublu în 2024. În spatele acestor cifre sne întrebăm cum a fost acoperită gaura din 2022? Din venituri proprii sau prin injecții de capital/subvenții mascate de la AAAS?

Patru angajați, dar câți șefi?

Societatea are astăzi un număr infim de salariați, doar patru. În schimb, presa a semnalat în trecut situații absurde, că ar fi mai mulți administratori decât angajați efectivi. Dacă acest lucru va fi confirmat oficial, avem un caz clasic de companie publică folosită ca paravan pentru sinecuri politice.

Cheltuielile totale raportate în anii cu pierderi depășesc consistent veniturile. Poate că a venit vremea să fie mediatizat un raport detaliat care să arate cât s-a plătit pe salarii, prime, chirii sau contracte externe, o dovadă dacă structura de costuri a companiei este justificată sau pur și simplu risipitoare.

Lipsa transparenței în salarii și prime

Deși legea și regulile de guvernanță corporativă cer ca aceste informații să fie publice, nu există date oficiale recente despre salariile directorilor, remunerațiile membrilor consiliului de administrație sau bonusurile acordate.

Acest secretism este inacceptabil pentru o companie aflată în proprietatea statului. Dacă managementul încasează sume consistente în timp ce societatea raportează pierderi, cetățenii au dreptul să știe.

Întrebările incomode care așteaptă răspuns

1. Cum au fost acoperite pierderile din anii precedenți?
   Au existat transferuri de la AAAS? Subvenții mascate?
2. Ce salarii și prime au primit directorii și administratorii?
   De ce nu sunt publicate aceste date, așa cum cere guvernanța corporativă?
3. Câți administratori are Arcadia 2000 în raport cu cei 4 angajați?
   Există riscul unei structuri de tip „mai mulți șefi decât subalterni”?
4. Ce contracte a semnat compania cu instituții sau firme din zona publică?
   Au fost atribuite transparent sau prin relații clientelare?

Arcadia 2000 S.A. e o companie minusculă în cifre, dar cu importanță disproporționată din perspectiva banului public. În loc să fie un exemplu de guvernanță și transparență, funcționează într-o opacitate deranjantă: nu știm cum se împart salariile și primele, nu știm cine acoperă pierderile, nu știm ce contracte încheie.

Atâta timp cât este sub tutela AAAS, Arcadia 2000 S.A. trebuie tratată ca ceea ce este, adică o companie publică, care are obligația să răspundă nu doar în fața statului, ci și a cetățenilor.

Până când nu vom avea acces la rapoarte complete privind cheltuielile, remunerările și contractele, suspiciunea de sinecură și risipă va plana deasupra unei firme care, paradoxal, vinde cărți, dar refuză să scrie o poveste clară despre propria activitate.