Puiu Călinescu, maestrul comediei românești

Puiu Călinescu s-a născut la 21 iunie 1920, la București. Viața i-a fost dureros de grea încă din primii ani. Mama lui, Fotina Călinescu, a murit la doar 23 de ani, când el avea numai 3 ani, iar tatăl său, actorul Jean Tomescu, nu l-a recunoscut. Numele lui era Alexandru.

A fost crescut de bunici, unchi și mătuși, într-o copilărie lipsită de jucării și bucurii, dar plină de privațiuni și pedepse. „Dacă nu eram disciplinat, nu primeam de mâncare”, își amintea actorul mai târziu.

Această copilărie aspră, trăită cu demnitate, i-a modelat însă spiritul și i-a trezit instinctul de a transforma durerea în comedie.

Primii pași în lumea artistică

Adolescent fiind, pentru a se întreține, începe să lucreze la cinematografe, lipind afișe și animând sălile în pauzele filmelor mute. Își descoperă astfel vocația de comediant.

„Prima mea muncă de artist a fost să lipesc afișe… Acolo am învățat comedia, de pe stradă, din filme și din viață”, povestea el.

Profesorul de canto Mihai Vulpescu îi facilitează intrarea la Ateneul Popular, unde începe să joace teatru, să cânte și chiar să scrie texte. De aici, cariera sa ia avânt, este distribuit la Teatrul Barașeum și mai apoi la teatrul Gioconda de pe Lipscani.

Încercările războiului

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, se prezintă la regimentul din Târgoviște, dar refuză disciplina militară. Alege să dezerteze, sărind gardul cazărmi. Gestul său îl va costa o condamnare la moarte pentru dezertare, de care va scăpa doar datorită circumstanțelor războiului.

Consacrarea la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase”

În 1948, intră în echipa Teatrului de Revistă „Constantin Tănase” (cunoscut atunci ca Teatrul Savoy). Aici își va clădi întreaga carieră, rămânând fidel scenei de pe Calea Victoriei până la sfârșitul vieții.

Puiu Călinescu nu a fost doar actor, a fost creator de texte și scenarii. Printre spectacolele de mare succes se numără  “Sonatul lunii”, „Un băiat de zahăr… ars”, „Trăsnitul meu drag”, „Idolul femeilor”, “Frumosul din pădurea zăpăcită”, “Eu vă fac să râdeți!”, “E nemaipomenit!”, “Omul care aduce râsul”, “Bărbatul fatal”, “Superman”, dar și de la Grădina Boema, unul dintre acestea fiind “O seară la Boema”.

„Brigada Diverse” și gloria absolută

Anii ’70 l-au consacrat definitiv. Rolurile din filmele din seria „Brigada Diverse” l-au transformat într-unul dintre cei mai iubiți comici ai României.

Se spune că, atunci când juca în grădinile de vară, circulația din București se bloca, atât de mare era dorința oamenilor de a-l vedea.

A jucat în peste 30 de filme, zeci de spectacole de revistă și scenete TV, devenind un nume emblematic pentru comedia românească.

Viața personală – iubire și tragedii

În plan personal, Puiu Călinescu a cunoscut iubirea în 1944, când și-a întâlnit soția, care îi va fi alături întreaga viață. Au avut două fiice, iar anii ’70 au fost pentru el și ani ai fericirii familiale.

Dar destinul l-a lovit din nou și, în 1995, fiica sa Silvia moare fulgerător, la doar 50 de ani. Actorul, deși devastat, găsește puterea de a urca din nou pe scenă, refugiindu-se în marea lui dragoste, teatrul.

Ultimele clipe

În martie 1997, pe scenă, i se face rău și este internat la Spitalul Floreasca. Deși părea să-și revină, pe 17 martie 1997, la ora 16:45, inima sa cedează. Avea 76 de ani.

Cu doar o zi înainte, glumea cu asistentele și își păstra optimismul. Fiica sa, Carmen, își amintea: „Când am plecat dimineața de la spital, era bine, vorbea, și nu înțelegeam ce s-a întâmplat”.

Moștenirea unui maestru al comediei

Puiu Călinescu rămâne în memoria publicului ca un maestru al comediei românești, un artist complet care și-a scris singur scenariile, a cucerit scena și ecranul și a adus zâmbetul în viețile a milioane de români.

Ultimele sale cuvinte au rămas o profesiune de credință:
„Eu cred că am să râd și pe lumea cealaltă.”