Căpușele energiei, adică acei băieții deștepți care nu produc nimic, dar câștigă miliarde

Piața energiei din România a fost, în ultimele două decenii, scena unor jocuri de culise care au purtat mereu aceeași etichetă: „băieții deștepți”.

Termenul a intrat în vocabularul public în anii 2000, atunci când contractele preferențiale încheiate de companiile de stat cu traderi „selectați” garantau profituri uriașe pentru intermediari și pierderi structurale pentru stat și consumatori.

Recent, ministrul Energiei, Bogdan Ivan, a încercat să demonstreze că scenariul nu se mai poate repeta la nesfârșit, anunțând schimbări care vizează direct „tradingul de carton”.

Cum funcționa mecanismul „parazitării” pieței

Potrivit explicațiilor ministrului, în actualul cadru legislativ, traderii puteau să cumpere cantități imense de energie fără să dispună de capital real.

Practic, firme obscure, cu un capital social de câteva sute de lei, blocau contracte de sute de milioane de euro. În lipsa obligației de a garanta financiar, acești intermediari aveau mai multe pârghii, adică denunțau contractele atunci când piața nu le era favorabilă, aruncau pe bursă volume masive, dezechilibrând prețurile în mod artificial sau speculau volatilitatea cu un singur scop: profitul rapid, fără investiții sau responsabilitate.

În tot acest timp, consumatorul final, fie el casnic sau industrial, suporta costurile dezechilibrelor și ale speculei.

Noua regulă: garanția de 10%

Măsura propusă de Bogdan Ivan introduce o condiție elementară pentru credibilitate, adică traderii trebuie să garanteze cu 10% din valoarea energiei tranzacționate. În teorie, acest filtru va descuraja firmele „de apartament” și va lăsa loc doar actorilor cu capital real.

Pentru a înțelege impactul, spre exemplu, o companie care vrea să contracteze energie de 100 milioane de euro va trebui să depună 10 milioane de euro garanție. Automat, se reduce apetitul pentru speculații și „jonglerii” cu volume pe care traderii nu și le permit.

Este, de fapt, o revenire la o logică de bază sub forma că cine vrea să joace pe o piață strategică, trebuie să vină cu bani reali, nu doar cu ștampila unui SRL.

„Scurtarea lanțului” și revenirea la sănătate

Un alt element din pachetul anunțat este reducerea numărului de intermediari. Marii producători, cum ar fi companiile de stat precum Hidroelectrica, Nuclearelectrica sau CE Oltenia, vor avea prioritate în relația cu furnizorii care au clienți în portofoliu.

Logica este simplă și, astfel, energia produsă în România ar ajunge mai repede la români, nu să fie „plimbată” de la un intermediar la altul.

Această modificare ar putea închide multe portițe exploatate în trecut de rețele de firme care cumpărau ieftin de la stat și revindeau scump către populație sau industrie.

Un pas înainte, dar este suficient?

Problema reală este că „băieții deștepți” s-au dovedit extrem de adaptabili. Dacă în anii 2000 schema era bazată pe contracte bilaterale directe, după liberalizarea pieței metodele au devenit mai sofisticate prin folosirea dezechilibrelor, a mecanismelor bursiere, a rețelelor de firme offshore.

Astăzi, introducerea garanției de 10% pare un pas în direcția corectă, dar…

• Vor avea instituțiile statului capacitatea să controleze efectiv piața?
• Cine va verifica structura reală a traderilor și legăturile lor cu grupuri de interese politice?
• Nu există riscul ca marii traderi internaționali să fie avantajați, iar competiția reală să fie sufocată?

Discursul ministrului Bogdan Ivan readuce în atenție o realitate cunoscută, anume că piața energiei nu a fost niciodată doar o chestiune economică, ci și una politică. Măsura garanției financiare ar putea fi primul test real de curățare a pieței, dar succesul depinde de consecvență și de transparență.

Altfel, riscăm să asistăm la un nou episod din același serial și „băieții deștepți” se retrag pentru o vreme, își schimbă costumele și revin în scenă cu alte metode, dar cu același obiectiv: profitul fără muncă, pe spinarea consumatorului.