La Târgșorul Nou toate-s vechi: Se servește democrația cu porția… și farfuria e mereu pe jumătate goală

Într-o țară în care statul de drept e mai mult un concept poetic decât o realitate zilnică, Penitenciarul de Femei Ploiești – Târgșorul Nou reușește, încă o dată, să se remarce prin inovație. Nu, nu e vorba de vreo metodă revoluționară de reabilitare a deținutelor sau despre condiții decente de detenție. E vorba despre artă. Mai exact, arta subtilă de a înfometa cu stil.

Ultimele dezvăluiri făcute de Cosmin Dorobanțu, președintele Federației Sindicatelor din Administrația Națională a Penitenciarelor, la Canal 33, vin cu aroma specifică a unui scandal balcanic de calitate referitor la rațiile alimentare, acele minuni nutriționale menite să țină în viață populația carcerală, sunt, pare-se, mai mici în realitate decât pe hârtie.

Documentele zic una, farfuriile șuieră alta. Dacă ai impresia că asta sună a magie, te înșeli! E pur și simplu „management distructiv”, o nouă religie instituțională de la Târgșor.

Într-o horă amețitoare aa împuternicirilor, locul directorului e ținut de un alt director, care și el ține locul… de parcă penitenciarul ar fi o piesă de teatru absurd unde nimeni nu joacă rolul principal, dar toți trag sforile.

În acest univers paralel, directoarea interimară e atât de angajată în problemă, încât a ales metoda clasică a „nu înțeleg despre ce vorbiți, dar mă simt amenințată”. Un gest elegant, specific celor care vor să iasă din scenă fără aplauze, dar cu mult dramatism.

Regizorul din umbră al acestui spectacol grotesc? Directorul adjunct economic, împuternicit și el, evident. Acesta ar fi dat, în stilul marilor economiști de penitenciar, ordin să se taie din porțiile de mâncare. Nu din solidaritate cu vreo dietă revoluționară, ci, se pare, pentru a „corecta” niște lipsuri din gestiune. Adică, să nu spunem că s-a furat, ci s-a recalibrat contabil.

Din fericire, în tot acest tablou apare o rază de lumină, un polițist onest, bolnav de cancer, dar nu și de compromisuri. Acesta a avut tupeul. pardon, verticalitatea, să refuze verbal ordinul, cerând totul în scris. Cum îndrăznește?! Cine mai are pretenția de legalitate într-o instituție unde hârtia nu valorează nici cât rația de orez?

Nu putem ignora nici bijuteria coroanei, o secție nou-nouță, inaugurată cu tobe, fanfară și poze de Facebook, dar închisă la doar câteva luni după marea tăiere a panglicii. Se pare că Ministerul Justiției, într-un moment de luciditate rară, a descoperit că spațiul are „nereguli grave”. Nereguli? Nu, domnule! E vorba despre un monument al incompetenței, ridicat cu sudoarea banului public și girat cu mult entuziasm birocratic.

În tot acest haos bine împachetat în hârtii oficiale, rămânem cu întrebarea firească: cine conduce, de fapt, această instituție? Și dacă răspunsul e „nimeni”, nu e oare timpul să o declarăm zonă autonomă și să cerem statut de rezervație administrativă?

Până atunci, deținutele, printre care și celebra Elena Udrea, aflată acum nu doar în detenție, ci și într-o dietă forțată impusă de hazardul birocratic, își numără porțiile cu precizia contabilelor de partid. Pentru că, la Târgșor, demnitatea umană vine cu garnitură de hârtie și se servește în porții reduse.

Dacă mai există vreo speranță că lucrurile se vor rezolva de la sine, e clar că n-ați văzut cum arată o secție nouă închisă înainte de a fi deschisă cu adevărat.

Poftă bună!