Defrișarea directorilor de la Romsilva sau când securea lovește în birouri, nu în copaci

Print-o mișcare ce a stârnit freamătul frunzelor din toate pădurile patriei, ministrul Mediului, Mircea Fechet, a anunțat cu solemnitate o tăiere istorică, Nu a copacilor, căci codru-i frate cu românu`, ci a… directorilor Romsilva.

Așadar, din pădurile dese ale birocrației silvice, se pregătește o defrișare zdravănă, mai precis de la cei 121 de directori se va ajunge la doar 17. O tăiere de 86%. Dacă și stejarii ar avea parte de același tratament, probabil am trăi în Siberia.

„Este un jalon în PNRR!” a exclamat domnul ministru, făcând apel la acel document magic care pare să rezolve totul, de la găurile din buget până la găurile din asfalt.

Iar dacă vă întrebați ce înseamnă, de fapt, această reformă e simplu… mai puține fotolii călduțe, mai puțini directori care să se plimbe cu Dusterul prin pădure la „inspecție” și, poate, mai multă eficiență. Dar să nu ne entuziasmăm prea tare, în fond eficiența în instituțiile de stat are o viteză comparabilă cu creșterea unui molid. Adică ca o frecție la un picior de scaun din lemn.

Fechet e supărat căci Romsilva voia profit de doar 40 de milioane de lei pentru 2025, adică vreo 10 lei pe hectar. O sumă indecent de mică, mai ales pentru o entitate care administrează patru milioane de hectare și încă nu și-a dat jos ceasul de la mână când intră în pădure.

„Prea puțin ambițios”, spune ministrul, care vrea indicatori de performanță clari. Probabil „să nu tăiem aiurea” și „să nu pierdem pădurile” sunt deja termeni prea ambigui.

Noua schemă propune ca un director să nu aibă sub 200.000 de hectare în grijă. Se presupune că acesta va sta cu o mână pe mouse și cu cealaltă pe dronă, supraveghind pădurile digitalizate, în timp ce pădurarii își caută semnal pe dealuri ca să trimită GPS-ul calului.

Pentru că da, păstrăm și caii. Nu ca bibelouri, ci ca „garanție a patrimoniului genetic”. N-ai cum să nu te înclini în fața unui Guvern care salvează rasele de cai, dar așteaptă 120 de zile pentru digitalizare.

Mai mult, toate parcurile naționale vor fi unite sub un singur director, într-o manevră de tip „toți într-un coș, dar mai ieftin”.

Activitatea silvoturistică va fi gestionată prin celebrul complex Silva, despre care nu știe nimeni, dar e celebru, deci să nu comentăm. Evident, va fi GPS pe toate mașinile, pentru ca fiecare drum dus-întors până la cabana „de serviciu” să fie monitorizat. Totul devine trasabil. Transparent. Digitalizat. Până și urșii vor trebui să semneze condica de prezență.

Ah, și să nu uităm de Muzeul Cinegetic de la Posada, care va deveni „instrument activ de educație ecologică”. Ceva de genul: „uite, copii, aici avem ultimul mistreț care a scăpat de vânătoarea de protocol”.

Așadar, dacă până acum defrișările se făceau pe șest, cu aprobări „pe genunchi” și dosare prăfuite, acum securea se întoarce către sistemul însuși.

A început marea curățenie de primăvară în birourile Romsilva. Oare în locul acestor directori „doborâți” vor răsări lăstari noi, mai drepți, mai eficienți… sau doar alte tulpini cu aceleași metehne?

Până atunci, aplauze pentru prima reformă silvică în care, în sfârșit, scapă copacii și o încasează… directorii.