Garda de Mediu lasă garda jos în privința poluării din Ploiești!

Într-un oraș unde respiri cu teamă și deschizi geamul cu un oftat, nu de plăcere, ci de frustrare, răspunsul Gărzii de Mediu Prahova la solicitarea Primăriei Ploiești e un masterclass în birocratizare, pasare de responsabilitate și, evident, dezinteres.

Trei săptămâni a durat până când Comisariatul Județean Prahova a reușit să compună un paragraf de lemn și să-l trimită primarului Mihai Polițeanu, după ce acesta a cerut – cu tot cu acte, semnături și ștampilă – o intervenție pe tema mirosurilor insuportabile care terorizează locuitorii orașului.

Și ce face Garda de Mediu? În loc să iasă în teren, să ancheteze sursele de poluare, să aplice amenzi sau măcar să mimeze interesul, trântește un rezumat de activitate din 2022 încoace, cu aerul unui elev mediocru care speră să scape cu un „prezent” la oră.

Și, ca în orice instituție care se respectă, trimite mingea înapoi în curtea Primăriei, citând Legea 104/2011, pentru a spune – elegant, dar ferm – „nu e treaba noastră!”.

Dar ce este treaba Gărzii de Mediu, dacă nu protejarea mediului? Dacă oamenii simt zilnic că trăiesc într-o cameră de gazare lentă, iar instituția care ar trebui să vegheze la sănătatea lor invocă „pragul de percepție al fiecărui individ” ca pe o scuză științifică pentru inacțiune, atunci e clar că avem de-a face cu o parodie de responsabilitate.

Poate că unii percep mirosul de benzen mai devreme, alții mai târziu, dar nimeni nu-l confundă cu parfumul de lavandă. Chiar contează diferența între „aspiranții” cu nasul mic și cei cu nasul mare???

Aici nu vorbim despre disconfort, ci despre pericol. Nu vorbim despre mirosuri „subiective”, ci despre efecte biologice măsurabile. Iar faptul că limitele legale „nu sunt depășite”, o scuză des întâlnită, nu înseamnă că nu e o problemă. Înseamnă doar că standardele sunt prea permisive sau că măsurătorile se fac strategic, în funcție de vânt.

Această reacție întârziată, vagă și complet lipsită de acțiune din partea Gărzii de Mediu este o palmă dată peste nasul locuitorilor din Ploiești. Și nu una cu parfum! E mirosul clasic al nepăsării instituționale românești, o indolență acoperită cu acte, incompetență ambalată în legalisme și complicitate pasivă cu marii poluatori.

Până una-alta, ploieștenii respiră greu, dar Garda de Mediu doarme liniștită. Sau, în cel mai bun caz, completează formulare. Căci, din birou, aerul e mereu mai curat, întrucât e… condiționat.

Să vă prezentăm și justificarea Gărzii de Mediu, deși nu a scris nimic despre vizitele pe la rafinăriile ploieștene. De ce oare?