Ernest Târnoveanu, directorul demis al Muzeului Național de Istorie a României, decorat de Iohannis cu Ordinul Național”Serviciul Credincios” în grad de cavaler, habar nu are despre istoria Coifului de aur de la Coțofenești

Coiful de la Coțofenești, de o valoare inestimabilă care a fost furat în noaptea de 24-25 ianuarie 2025 de la expoziția organizată în Muzeul Drents din Assen-Olanda împreună cu trei brățări dacice extrem de prețioase, aduce în atenția opiniei publice nu doar incredibila situație legată de scoaterea din țară și expunerea într-un muzeu mai degrabă anonim ci și lipsa de preocupare față de istoria acestui artefact inestimabil, a celui care a condus până aseară, Muzeul Național de Istorie a României. Asta dincolo de faptul că ar fi trebuit să-și dea demisia, el fiind demis de Ministrul Culturii.

Coiful de aur de la Coțofenești a fost folosit ca adăpătoare pentru găini, după ce a fost găsit de un grup de copii acum 100 de ani, declara Ernest Târnoveanu, directorul demis al Muzeului Național de Istorie a României decorat de Iohannis, în 2019, cu Ordinul Național”Serviciul Credincios” în grad de cavaler.

Coiful a fost găsită din întâmplare la puțin timp după Primul Război Mondial, în anul 1926 sau 1927, de câțiva copii aflați cu vitele la păscut.

„Copiii au găsit o «căciulă», aşa au şi declarat, şi au pus-o rând pe rând în cap şi au adus-o acasă, în curtea familiei Simion. Coiful a fost găsit de unul din copiii acestei familii, care se numea Traian”, relata Târnoveanu.

Mai mult el susține că familia băiatului n-a avut nici cea mai vagă idee cu privire la valoare coifului, așa că l-a folosit în gospodărie.

„După ce a fost adăpătoare pentru găini, parcă s-a constatat că nu e chiar cel mai potrivit lucru, a fost aruncat pe acoperişul unui coteţ. (…) Nu şi-au dat seama că piesa este din aur. Şi pentru faptul că aurul antic conţine în mod firesc o mare cantitate de argint. Şi acest argint îi dă o culoare gălbuie neobişnuită pentru noi. În mintea noastră culoarea aurului e aurul de 14 carate, care e un aliaj de aur cu argint și cupru, aurul pur are o culoare gălbuie, iar aurul amestecat cu argint are o culoare albicioasă, similară cu alama”, a mai spus Ernest Târnoveanu.

Adevărata poveste a coifului de la Coțofenești, a fost spusă de urmașa descoperitorului său, reporterilor de la gândul.ro.  „Nu a fost folosit pentru adăparea găinilor”, punctează clar Marioara Mânzicu a cărei declarație face lumină în această povestea legată de modul în care a fost găsită această piesă extrem de importantă din tezaurul românesc.

Gândul a descoperit-o, chiar la Coțofenești, pe descendenta din neamul lui Traian Simion, descoperitorul Coifului dacic. Cel mai mult au intrigat-o afirmațiile unor istorici și chiar ale directorul Muzeului Național de Istorie, Târnoveanu, care a susținut că “familia celui care a găsit coiful dacic l-a folosit inclusiv ca adăpătoare pentru găini, a fost aruncat pe coteț și chiar pus într-un par în gard”, afirmații despre care Marioara Mînzicu susține că “niciuna dintre ele nu corespunde realității”.

Mai mult, ea a declarat pentru Gândul.ro că, “Realitatea celor petrecute la data descoperirii coifului dacic și ulterior acestei date, respectiv cea a predării către Ministerul Cultelor și Artelor de la acea vreme, a fost analizată în perioada 1982-1983 de către dl. Florian Georgescu (directorul Muzeului Național de Istorie a României în perioada 1971-1984), care personal a preluat relatările mătușii mele Ioana Vîlsan”. Ioana Vâlsan (fostă Simion), este sora unchiului Traian Simion, cel care a descoperit Coiful dacic. Aceste consemnări probabil se regăsesc în analele Muzeului Național și puteau fi studiate înainte de a face declarațiile necorespunzătoare.”

Marioara Mînzicu spune că, „din cele comunicate mie de mătușa mea (sora lui Traian Simion) și, ulterior, de către mama mea, în vara anului 1928, Traian Simion se afla cu animalele la păscut și atunci a observat «o licărire ce venea din pământ», ceea ce i-a atras atenția. Cu un lemn s-a apucat să scormonească pământul si a scos la iveală ceea ce astăzi este denumit Coiful de la Coțofenești. Copil fiind, Traian Simion împreună cu fratele acestuia, Vasile Simion și ceilalți copii au luat coiful și l-au spălat în râul din apropiere, după care Traian l-a pus pe cap și așa a mers către locuința sa. A fost văzut astfel de către un sătean care, recunoscând probabil în acest obiect o posibilă valoare a acestuia, l-a rugat să i-l dea, iar la refuzul lui Traian, a rupt o parte din calota coifului.”

Coiful a fost pus acasă, sub o masă, în casa părinților lui, Andrea și Alexandru Simion. Coiful nu a fost folosit pentru adăparea găinilor sau să fi fost sprijinit în vreun par, așa cum a declarat directorul muzeului. Ulterior acesta a fost vândut lui Ion Marinescu Moreanu, la începutul anului 1929 care a intuit că obiectul valorează mult.

Povestea integrală pe https://www.gandul.ro/actualitate/exclusiv-adevarata-poveste-a-coifului-de-la-cotofenesti-spusa-de-urmasa-descoperitorului-sau-nu-a-fost-folosit-pentru-adaparea-gainilor-20414736.