„Iertatul” și „Ham-Ham”, vedetele sistemului penitenciar 

Dacă Shakespeare ar fi fost contemporan cu vremurile noastre și ar fi văzut spectacolul grotesc de la Rahova, ar fi schimbat titlul unei piese în „Mult zgomot pentru nimic… și mai mult haos pentru tot”.

Protagoniști? Nimeni alții decât cei doi mari actori ai absurdului administrativ: domnul Cătălin Sava, zis „Iertatul”, și domnul Cosmin Vintilă, cunoscut în folclorul penitenciar drept „Ham-Ham”.

Actul I: Evadarea Marelui Turist

În timp ce România își actualiza traseele turistice, un criminal periculos a decis să se bucure de peisajele patriei, sub ochii „vigilent” închiși ai domnului Sava. De ce să fii șef de sector operativ când poți fi agent de turism?

Sub directa sa „supervizare”, Rahova a devenit punct de plecare pentru excursii neautorizate, în timp ce domnul Sava pare să fi fost ocupat cu exerciții de postare-și-ștergere pe WhatsApp, o activitate mai intensă decât măsurile de prevenire a evadărilor.

Actul II: Ham-Ham, șeful cu glas de câine

Cosmin Vintilă, zis „Ham-Ham”, nu doar că latră mai des decât ia decizii, dar face asta cu o pasiune care l-ar fi făcut gelos chiar și pe celebrul personaj canin Lassie.

În loc să rezolve problemele colegilor, Ham-Ham a găsit soluția perfectă: să își intimideze subordonații cu replici agresive și să transforme Rahova într-o scenă de stand-up… tragic.

Ce ne miră, însă, este că talentul său de a da ordine este la fel de discutabil precum aptitudinile sale de gestionare a unei ture. Când inspectorii vin să verifice ce se întâmplă, Ham-Ham își ascunde urmele mai bine decât o pisică în nisip.

Actul III: Grupul WhatsApp – „Telenovela Operativă”

Dacă ședințele oficiale sunt lipsite de acțiune, grupul „Operativ” compensează printr-o doză constantă de dramă digitală.

Mesajele postate de Sava și Vintilă dispar mai repede decât bunul-simț, iar agenții părăsesc grupul cu viteza luminii. Când peste 30 de oameni decid să plece dintr-un chat, te întrebi dacă nu cumva ar trebui să plece cei care l-au transformat într-o scenă a absurdului.

Actul IV: Cât „costă” dreptatea?

Când vine vorba de Rahova, întrebarea nu este „cine greșește?”, ci „cine plătește?” Șoptim pe la colțuri că permisiile, concursurile și mutările au devenit un fel de troc administrativ. Domnilor Halchin, Românu și Ilie, se aud „pe surse” întrebări incomode: Cine va plăti pentru toate astea? Și de ce pare ANP mai degrabă un observator pasiv decât un arbitru ferm?

Epilog: Dezastru în doi pași

Doi oameni au reușit să facă din Rahova o rușine națională. Domnul Sava, care pare să fie în vacanță permanentă de la responsabilitate, și domnul Vintilă, care confundă penitenciarul cu o curte de câini comunitari.

De ce acești indivizi sunt încă în funcții? De ce Ministerul Justiției nu poate pune punct acestui spectacol absurd? Și, mai ales, de ce continuăm să permitem ca astfel de personaje să saboteze o instituție care ar trebui să inspire încredere?

Domnilor de la ANP, vă fac cinste asemenea ofițeri? Dacă răspunsul este „da”, atunci poate ați uitat definiția profesionalismului. Și dacă nu, atunci… ce mai așteptați? Un alt deținut să facă un tur ghidat prin România? Sau poate un nou episod din „Ham-Ham și Iertatul”, live pe WhatsApp?

Cei doi nu doar că umilesc colegii, ci și întreaga idee de ordine și disciplină. Este timpul să își găsească locul potrivit – iar acela sigur nu este la Rahova.

N.R. – Acest articol este un pamflet și trebuie tratat ca a(ră)tare. Orice asemănare cu personaje sau fapte reale, rupte DE realitate, poate că nu e deloc întâmplătoare.