Nepotul premierului Marcel Ciolacu, Mihai Cristian Ciolacu, se află în centrul unei controversate tranzacții legate de obținerea rapidă a unor avize pentru două proiecte de parcuri fotovoltaice în Buzău. Pe principiul că „ce e în mână, nu-i minciună”, adică stiloul cu care semnezi, nu mai e timp de așteptare până la prezidențiale. S-ar interpreta altfel… oarecum… Însă, așa se văd lucrurile acum…
Documentele oficiale și declarațiile ministeriale arată că Ciolacu a obținut avizele tehnice de racordare (ATR) de la Transelectrica într-un interval de doar patru luni – un termen considerat neobișnuit de scurt în industrie, unde procedurile standard durează, de regulă, aproximativ un an.
Cele două firme deținute de Mihai Ciolacu, Solar Energy Production SRL și Development Power Solar Energy SRL, au fost înființate în aprilie 2022 și au beneficiat de finanțare prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) pentru a dezvolta parcuri fotovoltaice. Contractele de finanțare, încheiate la sfârșitul anului 2023, prevăd alocarea unei sume totale de 83,9 milioane de euro, din care 22,4 milioane de euro reprezintă ajutor de stat.
Această finanțare presupune obligații clare din partea beneficiarilor privind notificarea și obținerea aprobărilor prealabile de la Ministerul Energiei în cazul oricăror modificări de acționariat.
Două firme, înființate în 2022, de nepotul premierului Marcel Ciolacu au obținut în mai 2023 acorduri de finanțare prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), deși, anterior, declaraseră cifre de afaceri zero. Firmele ar urma să fie cumpărate de un gigant de pe piața energiei din România, deținut de un om de afaceri ceh. Suma tranzacției nu este cunoscută.
Conform declarațiilor oficiale, procesul de vânzare a firmelor este deja în desfășurare, iar Premier Energy, grup deținut de miliardarul ceh Jiří Šmejc, a aplicat la Consiliul Concurenței pentru a achiziționa aceste firme, prin intermediul companiilor cipriote și grecești ale grupului.
În 13 martie 2023, Mihai Cristian Ciolacu, nepotul unchiului premier, a obținut de la Transelectrica avizele tehnice de racordare (ATR) la rețeaua transportatorului național de energie, pentru cele două firme fondate în 2022, care aveau zero cifră de afaceri în ambii ani, potrivit Registrului Comerțului.
Mai exact, cu Solar Energy Productions SRL a obținut ATR pentru o capacitate instalată de 48 MW energie solară, cu 10 MW stocare, iar cu Development Power Solar Energy SRL a obținut ATR pentru 38 MW energie solară, cu 8 MW stocare. În total, 86 MW de panouri fotovoltaice și 18 MW stocare energie.
Ulterior, în vara lui 2024, Mihai Ciolacu a scos cele două proiecte la vânzare, fiind încheiate acorduri prealabile cu Premier Energy Group.
Firmele Solar Energy Production SRL și Development Power Solar Energy SRL sunt înființate împreună cu Adriana Denisa Sandu, Mihai Cristian Ciolacu deținând jumătate din participații. Conform datelor Ministerului Finanțelor, cele două firme figurează cu zero cifră de afaceri în 2022 și 2023.
În timp ce majoritatea investitorilor din sectorul energiei solare întâmpină întârzieri de aproximativ un an pentru obținerea avizelor necesare de la Transelectrica, Mihai Ciolacu a reușit să obțină ATR-urile în doar patru luni.
Documentele au fost depuse inițial la Distribuție Energie Electrică România SA (DEER) în noiembrie 2022 și, în urma unor solicitări suplimentare de clarificare și documente, avizele finale au fost emise de Transelectrica în martie 2023.
Surse din industrie consideră că obținerea acestor avize într-un termen atât de scurt este lăudabil, având în vedere timpul necesar analizelor și avizării studiilor de soluții. Însă, procesul avizării este unul riguros, care necesită comisii de evaluare și de aprobare din partea specialiștilor Transelectrica, ceea ce îl face de obicei lent și susceptibil de întârzieri.
Premierul Marcel Ciolacu a negat vehement orice implicare în tranzacțiile nepotului său, susținând că Mihai Ciolacu, nepotul, ar căuta finanțare din împrumuturi, nu prin vânzare. Însă Ministerul Energiei a confirmat OFICIAL că procesul de vânzare este în desfășurare, iar obiectul tranzacției îl reprezintă acțiunile celor două firme deținute de Mihai Ciolacu.
Astfel, în loc să fie vândute proiectele propriu-zise, vor fi vândute acțiunile societăților care le gestionează, evitând astfel o posibilă pierdere a finanțării din PNRR.
În timpul obținerii avizelor, Transelectrica era condusă de persoane cu legături puternice în PSD și apropiate premierului Ciolacu.
În directorat se afla Ștefăniță Munteanu, nașul lui Mihai Ciolacu, care, între timp, a devenit șeful Directoratului. Un alt director din acea perioadă, Gabriel Andronache, este fost consilier al unui alt politician influent din PSD, Mihai Tudose, subliniind conexiunile puternice de la vârful companiei.
Pentru potențialii cumpărători, achiziția acestor proiecte înseamnă mai mult decât simpla preluare a unor proiecte de energie verde. Întrucât oferă posibilitatea de a evita procesul lung și incert de obținere a avizelor și a finanțării necesare, mai ales având în vedere sprijinul nerambursabil de 22,4 milioane de euro de la stat.
Astfel, suma de 15 milioane de euro vehiculată pentru achiziția celor două firme este, în realitate, „prețul” evitării unui timp de așteptare considerabil, dar și accesul garantat la ajutorul financiar din PNRR, plus toate documentele de aprobare deja puse la punct.
Vânzarea de proiecte avizate și finanțate din fonduri europene este o practică legală, dar Transelectrica avertizează că astfel de proceduri afectează echilibrul pieței.
Această practică care se… practică ar reduce accesul „investitorilor serioși” la avize, în timp ce crește numărul proiectelor dezvoltate doar în scopul revânzării.
Analiștii pieței energetice subliniază că mai puțin de 10% dintre proiectele pentru care se obțin avize ajung să devină unități de producție viabile de energie, majoritatea fiind transferate altor companii la prețuri premium.
În timp ce piața energiei regenerabile din România continuă să crească, aceste tranzacții de tip „afacere la cheie” evidențiază provocările din procesul de reglementare și necesitatea unor criterii mai clare pentru delimitarea proiectelor „serioase” față de cele speculative.
Lasă un răspuns