Sistemul penitenciar din România între corupție, abuz și crize ignorate de conducerea ANP

Mandatul actualului director general al Administrației Naționale a Penitenciarelor (ANP), Dan Halchin, este puternic contestat și descris ca „îmbâcsit” de corupție, abuzuri, sinucideri, evadări și chiar crime.

Ultimul eveniment tragic, care a adus în atenție starea deplorabilăna penitenciarelor, este sinuciderea unui tânăr deținut, în vârstă de 20 de ani, care s-a spânzurat în penitenciarul de la Miercurea Ciuc.

Aceasta este încă o sinucidere dintr-o serie alarmantă de incidente care reflectă, de fapt, colapsul moral și funcțional al sistemului penitenciar din România.

În loc să gestioneze crizele existente, semnalate de mass-media, cu acțiuni concrete și măsuri de reformă, directorul general Dan Halchin pare mai degrabă preocupat de imaginea de suprafață a instituției, rezumată la „borduri vopsite” și aspectul instituțiilor de cealaltă parte a gardului.

În fond, aceste aspecte par să ilustreze mai degrabă o încercare superficială de a masca o criză profundă decât ideea de a implementa o schimbare.

Mesaajul de „îmbunătățire” transmis, poate, doar de bordurile vopsite contrastează cu realitatea sumbră din penitenciare,

Până la urmă, poliția penitenciară este o instituție vitală pentru  securitatea internă, dar se află în criză de imagine și credibilitate. Scandalurile și incidentele grave, din ultimul timp, se acumulează, fără ca această situație să pună măcar pe gânduri conducerea ANP.

Federația Sindicatelor din Administrația Națională a Penitenciarelor critică conducerea ANP nu doar prin lipsa unor soluții concrete, ci și pentru abordarea centralizată și autocratică, inspirată din vremuri ceaușiște, în care orice recție negativă este ignorată sau reprimată.

Sindicatul FSANP a atras atenția asupra acestei realități și asupra modului în care directorul general gestionează problemele din sistem prin măsuri de „cosmetizare” a problemelor existente, fără a aborda situația reală.

Într-un mesaj recent, Dan Halchin a transmis directorilor de penitenciare o cerință fermă de a fi informat „de îndată” telefonic despre orice eveniment grav petrecut în penitenciare.

Însă, acest mesaj nu reflectă o reformă în sistem, ci doar o reacție de moment, un gest penibil de a recâștiga controlul într-o instituție scăpată de sub… control.

Certarea directorilor prin mesaje pe WhatsApp este, de altel, simptomatică pentru o conducere care pare să răspundă haotic și fără o viziune strategică, în încercarea disperată de a salva imaginea instituției și, de ce nu?, a propriei imagini.

Un alt aspect grav în mandatul directorial, ca să nu spunem dictatorial, al lui Halchin îl reprezintă îndepărtarea ofițerilor profesioniști din cadrul ANP. Ceea ce denotă că structura instituțională nu a fost consolidată prin profesionalism, ci doar printr-o „loialitate” față de conducere, creând un sistem de tip „feudal”, în care cei care critică sau se străduiesc să aducă îmbunătățiri sunt eliminați.

Un exemplu elocvent este tandemul format din Dan Halchin și „Marinică”, cel care – deși ar trebui să fie un consilier eficient – continuă să demonstreze o incapacitate evidentă de a anticipa și gestiona problemele existente sau unde ar duce acestea într-un viitor apropiat.

Nu este de neglijat faptul că ar trebui să ne întrebăm câți oameni trebuie să mai sufere sau să moară în numele acestei  paradigme conduse de „borduri vopsite” și de măsuri de imagine care duc spre megalomanie.

Culoarea frumoasă aplicată zidurilor instituției nu schimbă realitatea dezastruoasă din spatele acestor fapte. Un fel de… pe afară-i vopsit gardul și-năuntru-i bodyguardul!

În loc să se concentreze pe aparențe, directorul general Dan Halchin ar trebui să se preocupe de soluțiile fundamentale care ar putea aduce o schimbare reală în sistemul penitenciar. Ceea ce, desigur, implică reforme autentice și o schimbare a culturii organizaționale, de la o atitudine de „cosmetizare” la una de transformare profundă.

Măsurile de siguranță și condițiile de trai din penitenciare ar trebui să fie o prioritate, astfel încât implementarea lor să prevină tragedii precum cea de la Miercurea Ciuc.

Conducerea ANP ar trebui să recunoască și să abordeze criza umană, în primul rând, din instituție, o criză care afectează atât personalul, cât și deținuții, contribuind la accentuarea tensiunilor și a riscurilor de securitate.

Este clar că abordarea centralizată și izolată de realitate a conducerii ANP sub mandatul lui Halchin este pe cale să aducă haosul în sistemul penitenciar. Ignorarea semnalelor de alarmă și reacțiile întârziate la tragedii sunt semne clare ale unei conduceri care ori s-a îndepărtat de responsabilitatea sa reală, ori este incompetentă în a gestiona situațiile apărute.

Deocamdată, deciziile de a „drege busuiocul” luate de conducerea ANP nu fac altceva decât să exacerbeze frustrările și neîncrederea atât în rândul angajaților, cât și al cetățenilor.