ANALIZĂ Găzarul.ro – Invazia urșilor: aproape 650 de apeluri, în Prahova, semnalând prezența ursidelor

În ultimii ani, invazia urșilor în zonele populate a devenit o problemă tot mai frecventă în diverse regiuni, în special în zonele montane sau de deal, unde habitatul natural al acestora se intersectează cu comunitățile umane.

Un număr de 649 de apeluri au înregistrat autoritățile prahovene, în lunile de vară şi în prima parte a lui septembrie, care semnalau prezenţa urşilor în zone locuite sau pe traseele turistice. Bilanţul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Prahova arată că aproape două treimi dintre apeluri vizau apariţia unor animale sălbatice în staţiunile Buşteni (180) şi Sinaia (179).

În aceeaşi perioadă, în urma atacurilor urşilor, o turistă aflată pe Jepii Mici a murit  (detalii AICI) și mulţi proprietari de animale domestice au înregistrat pagube.

Această situație ridică îngrijorări serioase în privința siguranței populației, dar și în ceea ce privește bunăstarea acestor animale sălbatice. Pentru a înțelege fenomenul, este important să analizăm cauzele care stau la baza acestui comportament, impactul asupra comunităților și măsurile care pot fi adoptate pentru a gestiona această problemă.

1. Cauzele invaziei urșilor în zonele populate

Degradarea și reducerea habitatului natural: Una dintre principalele cauze ale invaziei urșilor în zonele urbane sau rurale este distrugerea habitatului natural. Extinderea așezărilor umane, construcția de drumuri, defrișările masive și exploatarea resurselor naturale (minerale, lemn) au condus la reducerea spațiului vital al acestor animale. Pe măsură ce habitatele se restrâng, urșii sunt forțați să caute noi surse de hrană și adăpost în apropierea așezărilor umane.

Lipsa surselor naturale de hrană: Modificările climatice și intervențiile umane în natură au afectat și disponibilitatea hranei în mediul natural. Schimbările în ciclicitatea anotimpurilor, variațiile precipitațiilor și defrișările au dus la scăderea resurselor de hrană pe care urșii le găsesc în sălbăticie, cum ar fi fructele de pădure, ghindele și animalele mici. În lipsa acestora, urșii se aventurează în zonele populate, unde găsesc resturi alimentare, animale domestice sau fructe din grădinile oamenilor.

Atracția față de hrana umană: O altă cauză importantă este legată de accesul ușor la hrană din zonele locuite de oameni. Containerele de gunoi nesecurizate, deșeurile alimentare lăsate neprotejate și hrana accesibilă în spații deschise, cum ar fi grătarele sau picnicurile, reprezintă un adevărat magnet pentru urși. Aceștia dezvoltă rapid comportamente oportuniste, învățând că în apropierea așezărilor umane hrana este mult mai accesibilă și abundentă decât în mediul lor natural.

2. Impactul invaziei urșilor asupra comunităților umane

Riscurile pentru siguranța umană: Prezența urșilor în apropierea locuințelor și a zonelor frecventate de oameni poate reprezenta un pericol semnificativ. Deși urșii evită în general contactul cu oamenii, atunci când se simt amenințați sau sunt surprinși în apropierea surselor de hrană, pot deveni agresivi. Incidentele în care urșii atacă oameni, deși rare, pot avea consecințe tragice, iar panica și sentimentul de insecuritate din comunități cresc.

Pagube economice: Invazia urșilor provoacă adesea și pierderi economice considerabile pentru locuitori. Aceștia atacă ferme, stâne sau gospodării, distrugând recolte și omorând animale domestice. În plus, pagubele materiale sunt semnificative atunci când urșii intră în locuințe, cabane sau alte construcții în căutare de hrană. În unele regiuni, industria turismului este și ea afectată, deoarece turiștii sunt descurajați să viziteze locuri unde există riscul întâlnirilor cu urșii.

3. Soluții și măsuri de gestionare a invaziei urșilor

Protejarea habitatului natural: Una dintre cele mai importante soluții pe termen lung este protejarea și refacerea habitatului natural al urșilor. Pădurile trebuie gestionate în mod sustenabil, iar activitățile economice din zonele montane trebuie reglementate astfel încât să nu afecteze grav ecosistemele. Conservarea habitatelor și crearea de coridoare ecologice pentru animale pot reduce semnificativ interacțiunile nedorite dintre oameni și urși.

Educație și conștientizare: Populația trebuie educată în privința comportamentului adecvat în cazul întâlnirilor cu urșii și a măsurilor preventive care pot fi luate. De exemplu, securizarea containerelor de gunoi, evitarea lăsării hranei nesupravegheate în aer liber și eliminarea surselor de hrană ușor accesibile pentru urși sunt măsuri simple care pot reduce considerabil riscul atragerii acestor animale în zonele locuite.

Gestionarea populației de urși: În unele regiuni, gestionarea populației de urși prin monitorizare și relocare poate fi o soluție temporară. Urșii care devin prea obișnuiți cu prezența umană și reprezintă un pericol pot fi relocați în zone mai izolate. Totuși, această măsură este doar o soluție pe termen scurt și nu poate rezolva problema la nivel sistemic.

Utilizarea tehnologiilor moderne: Implementarea unor tehnologii moderne, cum ar fi gardurile electrice, camerele de monitorizare și sistemele de alertare, poate ajuta la prevenirea accesului urșilor în zonele locuite. În plus, utilizarea dronelor sau a altor sisteme de supraveghere poate oferi autorităților informații în timp real despre mișcările urșilor și poate preveni incidentele înainte ca acestea să devină periculoase.

Invazia urșilor în zonele populate este un fenomen complex, determinat în mare parte de interacțiunea negativă dintre oameni și natură. Deși există riscuri reale asociate cu prezența urșilor în apropierea comunităților umane, soluțiile trebuie să fie echilibrate, luând în considerare atât siguranța oamenilor, cât și protecția acestor animale.

O abordare sustenabilă, bazată pe educație, protecția habitatelor și măsuri preventive moderne, poate contribui la reducerea frecvenței și gravității acestor întâlniri nedorite.