Fenomenul OZN continua să fascineze și astăzi, de-a lungul timpului apărând mărturii din toate colțurile lumii. Data de 2 iulie, Ziua Mondială a Obiectelor Zburătoare Neidentificate a fost aleasă pentru a marca incidentul OZN de la Roswell, din 1947.
La 2 iulie 1947, un OZN ar fi explodat în zbor și s-ar fi prăbușit în apropiere de Roswell, statul New Mexico (sud-vestul SUA). Incidentul, pe cât a fost de mediatizat, pe atât a fost și controversat, în principal din cauza declarațiilor contradictorii. Acesta a dat naștere la numeroase cărți, filme și teze conspiraționiste, neelucidate nici după mai bine de 70 de ani.

Era noaptea de 2 iulie 1947 când se aude un zgomot puternic provenind din cerul brăzdat de fulgere. Unii spun că au văzut un „disc zburător” care a explodat deasupra ranch-ului lui Mac Brazel. Omul găsește împrăștiate pe sol numeroase fragmente de obiecte ciudate, pe care le arată vecinilor dar și șerifului George Wilcox, care alertează biroul local al armatei aerului. Maiorul Jesse Marcel se duce la fața locului și recuperează rămășițe, care semănau cu bucăți de cauciuc și aluminiu, și raportează la bază. Încep să curgă zvonurile: se spune că în timpul cercetărilor făcute la pe locul unde s-a prăbușit OZN, militarii ar fi găsit, într-o altă zonă, rămășițele unei nave spațiale și cadavrele unor extratereștri…. La 8 iulie apare un comunicat de presă trimis de William Blanchard, comandantul bazei militare Roswell. Comunicatul menționează prezența unui OZN, găsit în apropiere de Roswell. Câteva ore mai târziu, un al doilea comunicat de presă precizează că acest OZN nu era, până la urmă, decât un …balon meteo.
Ceva se întâmplă și cu fermierul care ”se răzgândește” și declară apoi, la 9 iulie, că într-adevăr era un balon meteorologic și nu o navă spațială obiectul care s-a prăbușit pe terenul său. Această schimbare bruscă a declarațiilor pare suspectă. Originea fragmentelor nu a fost, în realitate, niciodată identificată oficial. În felul acesta s-a născut mitul de la Roswell.
Povestea este completată ulterior de Jesse Marcel, unul dintre militarii care au studiat resturile neidentificate. În 2010, fiul său, Jesse Marcel Jr., a vorbit pentru BBC despre „incident Roswell”. Jesse Marcel Jr. avea 11 ani când tatăl său a adus acasă materiale găsite în deșert, după prăbușirea obiectului zburător. „Resturile era asemănătoare cu niște folii, precum foițele de aluminiu”. Ele erau însemnate cu niște simboluri stranii: „Am crezut inițial că sunt hieroglife egiptene, dar mai degrabă semănau cu figuri geometrice: triunghiuri, cercuri, pătrate, puncte și aveau o culoare mov”, a adăugat bărbatul. Bucățile de metal erau ca niște „metale cu memorie”, dacă le loveai, nu își schimbau forma, cum ar fi normal, ci reveneau la forma inițial, povestește Jesse Marcel Jr. El este de părere că armata încerca să ascundă adevărul. „Materialele arătate presei au fost schimbate, nu au fost cele originale găsite de tatăl meu”, a povestit bărbatul. Jesse Marcel Jr. își amintește cum tatălui său „i s-a ordonat să nu vorbească despre asta, să păstreze un secret”, lucru care s-a și întâmpla până în 1978. Atunci tatăl lui a vorbit deschis deschis despre incidentul Roswell. „Aveam acea bucată de metal în mână și se simțea de parcă nu aveam nimic în mână, nu era mai groasă ca o folie de la pachetul de țigări, nu puteai să o îndoi, nu puteai să o arzi, nu era ceva de pe Pământul asta, nu avea cum să fie”, a declarat Jesse Marcel Sr. Fiul său, Jesse Marcel Jr. precizează că tatăl său nu avea obiceiul să exagereze și că nu este afectat de părerea scepticilor pentru că „știe ce a văzut”. La patru ani după interviu, bărbatul a murit.
Teoriile continuă însă și acum, întrucât misterul Roswell nu a fost încă elucidat. Recent expertul Frank Kimbler a descoperit peste 20 de resturi neobișnuite de material metalic la locul ciudatului eveniment, care ar atesta că reprezintă ”dovezi convingătoare” că extratereștrii s-au prăbușit în zonă. Geologul american a trimis un metal ciudat pentru testare canalului de televiziune Discovery, pentru a fi prezentat în noul documentar din seria ”Aliens Encounters: Fact or Fiction”, potrivit Daily Mail.
Cel mai mediatizat caz al unui OZN căzut pe teritoriul SUA produce încă mai multe dovezi, deoarece oamenii de știință și civilii se află într-o misiune de a dovedi că OZN-ul de la Roswell nu a provenit din această lume.

În plan internațional, conform revistei Cunoașterea Științifică, atât astronauţii americani cât și cei ruşi au raportat, mai mult sau mai puțin oficial, că au văzut sau au fost urmăriți de obiecte inexplicabile. Maurice Chatelain, fost șef al sistemelor de comunicare NASA, declara: „Toate zborurile Apollo și Gemini, au fost urmărite, de la distanță, dar, uneori, şi destul de aproape, de vehicule spațiale de origine extraterestră – farfurii zburătoare sau OZN-uri, cum doriți să le numiţi. De fiecare dată, astronauții au informat Centrul de control al misiunii, care a ordonat apoi tăcere absolută“.
Colonelul astronaut Gordon Cooper a afirmat că: „în fiecare zi, în SUA, instrumentele noastre radar captează obiecte de formă și compoziție necunoscută pentru noi. Și există mii de rapoarte ale unor martori și o mare cantitate de documente pentru a dovedi acest lucru, dar nimeni nu vrea să le facă publice”.
O istorie consistentă a investigării fenomenelor aerospațiale neidentificate nu se poate realiza decât având în centru domeniul militar. Militarii au fost singurii care au luat fenomenul în serios, încă de la început, iar preocuparea lor în acest sens poate fi urmărită în nenumărate documente oficiale autentice, aflate în arhive în bună măsură desecretizate.

Fenomenul OZN în România, primul eveniment studiat de armată
Dr.Emil Străinu, specialist în Știinte Nonconvenționale a declarat pentru Gazarul.ro că, ” În Romania primele apariții înscrise în jurnalele Marelui Stat Major al Armatei Române au fost semnalate în perioada neutralității din Primul Război Mondial, între 1914-1916.
Atunci, în cursul unei nopți, deasupra mai multor cazărmi militare ale armatei dar și ale Jandarmeriei au fost semnalate obiecte mari, de forma ovoidală sau tubulară, care aveau dimensiuni de zeci de metri lungime [estimari 15-30 metri] și care aveau hublouri luminate iar la bord se vedeau siluete.
Inițial s-a crezut că sunt dirijabile dar acest lucru este exclus deoarece atât militarii cât și jandarmii au tras în aceste obiecte fără rezultat. Zburau la 200-300 metri înălțime și aveau un fel de proiectoare foarte puternice cu care luminau solul. Nu au răspuns în niciun fel agresiunii terestre continuându-și drumul imperturbabil.
Spionajul german din țară era la curent cu aceste zboruri și erau presați continuu de șefii de la Berlin să afle date despre această tehnologie care era net superioara Zeppelinelor germane din acel timp. Dupa intrare Romaniei în război alături de Puterile Antantei, aceste zboruri ciudate au încetat brusc și definitiv rămânând ca o mare enigma în arhivele militare.”
Sunt și alte câteva cazuri militare remarcabile. La Alexeni la 23 august 1984 a fost observat, prin radar și vizual, la altitudinea de 2-55 km., un obiect neidentificat, având viteza de 0-12000 km/h. Martor a fost generalul Emil Străinu. Pilotul de MiG pensionat Mihai Bărbuțiu a declarat abia în 2014 că a avut patru întâlniri OZN în 1957, 1966-1967 și în 1970 sau 71. Într-una dintre ele a primit ordin să tragă cu o rachetă asupra OZN-ului. În martie 1989 în jurul orei 21:20, la aeroportul militar Mihail Kogălniceanu, la nord de Constanța, o formațiune imensă în formă de V a fost văzută de mulți piloți din Regimentul 57. Doi martori independenți au relatat că în noiembrie 1992, în apropiere de orașul Buzău, trei elicoptere militare au fost rechemate din exercițiul desfășurat, după ce au fost flancate de o sferă luminoasă roșie cu diametrul de 20 de metri. Toți cei de mai sus au fost puși să semneze angajamente că nu vor divulga ce au văzut, ceea ce, cu trecerea timpului, unora li s-a părut absurd.
În Țările Române, o primă atestare a unui fenomen bizar este consemnată în Letopisețul Moldovenesc ca înregistrându-se în ziua de 8 noiembrie 1517: „sămn mare s-au arătat pe ceriu, c-au strălucit dinspre miadzănoapte ca un chipu de om, de-au stătut multă vreme și iară s-au ascuns în văzduh” (Cându au venit Trifăilă cu oaste ungurească asupra lui Bogdan vodă).
De asemenea, în timpul atacului din 15 octombrie 1595 al lui Mihai Viteazul asupra orașului Târgoviște, aflat atunci sub ocupație otomană, este menționată apariția unei „comete” bizare care a stat țintuită pe cer, deasupra taberei muntene, timp de „un ceas sau două”, pentru ca apoi să dispară fără urmă.
Acestea sunt doar o mica parte din fenomenele de gen semnalate în țara noastră.
Lasă un răspuns