Ziua Națională a Oinei sărbătorită în fiecare an, pe 9 Mai. În Prahova exită doar un singur club de oină

Sport| 09.05.2024| 172| 0| Virgil Rădulescu

În data de 9 mai 1899 a avut loc, la București, primul Concurs general de oină la care au participat 18 licee din țară. Juriul a proclamat câștigători pe elevii Liceului „Nicolae Bălcescu” din municipiul Brăila (antrenor profesor Radu S. Corbu), care au câștigat „statueta sportivă” un trofeu de bronz care reprezenta un atlet în miniatură ce ținea o făclie în mână, sunt precizările efectuate de regretatul profesor universitar Nicolae Postolache în cartea sa „Fascinația Oinei – Jocul românilor de pretutindeni”.

Ulterior, ca o recunoaștere a valorii deosebite pentru cultura românească, Parlamentul României a adoptat în data de 11 aprilie 2023 Legea numarul 87/2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 310 din 12 aprilie 2023, prin care decretează ziua de 9 mai – Ziua Națională a Oinei.

Așadar, nu întâmplător a fost aleasă această zi de 9 mai, ceea ce pentru toți cei care simt românește este un motiv de mare bucurie, mai ales că în acest an se împlinesc 125 de ani de la disputarea primului campionat național de oină.

Având în vedere faptul că oina este un sport cu adânci rădăcini pe meleagurile noastre românești, apărut probabil cu sute de ani în urmă, este atestat de destule izvoare scrise, fără a se putea însă stabili cu exactitate o dată anume. Anul de referință pentru recunoașterea importanței jocului de oină este anul 1899, iar persoana de care este legat acest eveniment este Spiru Haret – Ministrul Instrucțiunii Publice la acea dată, cel care este considerat ,,părintele oinei moderne”. Spiru Haret considera că ,,oina poate aduce o viaţă nouă în şcoala românească, fiind un admirabil mijloc de educaţie fizică, adevăratul tip de joc sportiv românesc”.
În cursul lunii aprilie 1898, Spiru Haret a invitat la el acasă un număr de 7 profesori de gimnastică renumiţi (Gh. Moceanu, N. Velescu, N. Dumitrescu-Ţăranu, Filip Stănculescu, Spiridon Bădescu, Radu S. Corbu şi D. Ionescu) pentru o consfătuire necesară realizării unei propagande în vederea introducerii şi practicării jocurilor gimnastice în şcoli. După un schimb de păreri, îşi amintea Dimitrie Ionescu, Spiru Haret a concluzionat: ,,Nu mai merge. Tineretul nostru şcolar de azi nu mai este acel tineret zglobiu, vioi şi rezistent de pe timpul când eram eu la liceu. În şcolile noastre nu mai văd jucându-se barul, mingea bătută, ogoiul, mingea la zid şi îndeosebi unul din jocurile noastre originale cele mai frumoase pe care le-am jucat eu, anume oina. Aş dori ca dumneavoastră să începeţi o campanie în această direcţiune şi vă asigur de tot concursul meu. Aş dori să începeţi chiar acum să învăţaţi pe elevi să joace acest joc, care pune în mişcare tot corpul şi dezvoltă atât de mult îndemânarea, vederea, preciziunea ca şi iniţiativa proprie.” Cu aceste cuvinte se adresa, în urmă cu mai bine de un secol, ministrul Spiru Haret, celor cu care a colaborat îndeaproape la valorizarea educaţiei şi cultivării fizice în învăţământul românesc, atrăgându-le atenţia asupra necesităţii de a redescoperi oina şi a o reaşeza între bunurile naţionale fundamentale care ne-au marcat identitatea, învăţându-ne să fim români

Pentru a-l generaliza şi populariza ca sport în şcolile din toată ţara, Spiru Haret publică, la data de 13 aprilie 1898, următoarea decizie, care a fost publicată în Monitorul Oficial, document semnat de Majestatea Sa Carol I: „Noi, ministrul cultelor şi instrucţiunii publice, având în vedere trebuinţa ce este de a se da în şcoală o mai mare dezvoltare exerciţiilor fizice fără care educaţiunea tinerimii nu poate să fie nici completă, nici armonică; având în vedere că pentru a se atinge acest scop, printre alte mijloace, unul din cele mai eficace este şi acela de a se cultiva jocurile care dezvoltă forţa, agilitatea, curajul şi iniţiativa individuală.”

Decidem:
– Se instituie concursuri anuale de joc de oină pentru elevii şcoalelor primare şi secundare, şcoalelor normale şi seminariilor. Aceste concursuri se vor ţine în fiecare an, în ziua de 10 mai şi vor face parte din serbarea şcolară din acea zi sau vor fi distincte de dânsa. Vor fi concursuri sau între diferite echipe luate din aceeaşi şcoală, sau între echipe luate din diferite şcoli ale aceluiaşi oraş sau între echipe luate din şcoli din oraşe diferite. Premiul va consta dintr-un obiect de artă, pe care echipa învingătoare îl va păstra timp de un an, până la concursul următor.”

Ulterior, printr-o altă decizie, a fost stabilită ca dată de desfășurarea a competiției din 1899 ziua de 9 mai, deoarece era duminică, fiind aprobat și un regulament unic de joc. La realizarea regulamentului de joc o contribuție esențială a avut profesorul Radu S. Corbu din Brăila, cel care editează în anul 1898 un prim regulament al jocului de oină.

Se naște așadar întrebarea firească, mai avem nevoie de oină astăzi? Noi, cei care iubim oina, afirmăm cu tărie că da și vom aduce ca argumente, precum Spiru Haret pe vremuri, că este un sport care ajută la dezvoltarea armonioasă din punct de vedere fizic și psihic a celor ce îl practică, care poate revigora tinerii din România, dar și nu numai, ținând cont de demersurile pentru internaționalizarea sportului nostru național. Un alt motiv ar fi perpetuarea valorii oinei din punct de vedere cultural, ea fiind recunoscută de Ministerul Culturii ca element cultural imaterial. De asemenea, amintim faptul că oina este aprobată în vederea recunoașterii ca valoare de patrimoniu mondial pe lista UNESCO, dosarul de constituire fiind deja aprobat. ,,Tot ceea ce este românesc nu trebuie să piară”, așa cum spunea marele istoric și om politic Nicolae Iorga, ar trebui să fie un deziderat al tuturor celor care simțim și trăim românește, iar promovarea oinei a devenit deja o stare de fapt pentru tot mai mulți conaționali, dar și pentru iubitorii de sport de peste hotare.

La ceas aniversar, adresăm mulțumiri tuturor celor care, în timp, au contribuit la continuitatea acestui sport deosebit, depășind numeroasele obstacole cu care s-au confruntat!

La mulți ani cu sănătate, tuturor din lumea fascinantă a oinei – sportul național al românilor de pretutindeni!

Pentru gloria sportului românesc – Înainte!

Comisia mass-media a Federației Române de Oină

Cu acest prilej, precizăm că ACS AMBIȚIA MĂDĂLIN este membră și în Federația Română de Oină, fiind singurul club din Prahova, având rezultate remarcabile în acest sport tradițional românesc.

„Suntem pe locul 3 la Feminin senioare și tot pe locul 3 la copii – în 6, joc în sală.”, a precizat pentru Găzarul.ro, președintele Asociației, Mădălin Tănase. (foto)

Jocul de Oină a fost inclus în Inventarul naţional al elementelor vii de patrimoniu cultural imaterial, documentaţia de înscriere fiind aprobată de Comisia Naţională pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial a Ministerului Culturii. Tradiţie vie a patrimoniului cultural naţional, jocul de oină face parte din familia arhaică a jocurilor cu bâta şi mingea, practicate în diferite culturi.

Declarată sport naţional prin Legea 96/2014 pentru completarea Legii educaţiei fizice şi sportului, oina este, în România, singurul sport considerat de performanţă care nu este importat. Dintre cele 77 de federaţii sportive din România înregistrate la Ministerul Tineretului şi Sportului, Federaţia Română de Oină este singura care administrează din punct de vedere competiţional un sport care este înrădăcinat în cultura română de multe veacuri. Chiar şi luptele sau tirul cu arcul, care au avut echivalente în ţinuturile româneşti, sunt practicate astăzi în forme şi după regulamente de import. Oina este singurul sport care îşi are originea într-un joc tradiţional autohton şi care a fost transformat în joc sportiv la iniţiativa autorităţilor din România, de către profesori şi specialişti români.

Ai informații care ar putea deveni o știre? Contactează-ne la: 0763835620, sau pe WhatsApp sau redactie@gazarul.ro

Te-ar putea interesa și:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *