19 februarie, ”Ziua Brâncuși”. Cum a refuzat statul roman operele lui Brâncuși și cine i-a intuit geniul și ar fi făcut orice pentru operele sale  

Cultură| 19.02.2024| 376| 0| Petrache Ecaterina

19 februarie a fost declarată Ziua Brâncuşi ca sărbătoare naţională, în iunie 2015. Personalitate marcantă în lumea artei secolului XX-lea şi unul dintre cei mai mari sculptori ai lumii din această perioadă, Constantin Brâncuși are o contribuţie esenţială în transformarea sculpturii tradiţionale în sculptură modernă. Operele sale fac parte din cele mai mari colecții din lume iar valoarea lor este de ordinul sutelor de mii de euro. Povestea lui și a operelor sale este foarte interesantă.

Instituirii unei zile dedicate marelui artist român a survenit ca o reparaţie morală faţă de refuzul şi umilirea sculptorului de către statul român atunci când a vrut să doneze toată opera sa poporului nostru. Inițiativa a aparţinut scriitorului Laurian Stănchescu, preşedinte al Fundaţiei Ideea Contemporană, care a solicitat, printr-o scrisoare publică adresată preşedintelui Klaus Iohannis dar și Puterii şi Opoziţiei să declare Ziua Națională Constantin Brâncuși, pe data de 19 februarie.
În expunerea de motive, publicată pe site-ul www.cdep.ro, se susține că declararea datei de 19 februarie drept „Ziua Brâncuși” – sărbătoare naţională legală lucrătoare, reprezintă „o reparație morală față de refuzul și umilirea sculptorului de către statul român atunci când a vrut să doneze toată opera sa poporului nostru”. „Constantin Brâncuși ne-a dus în universalitatea lumii făcând din națiunea română o mitologie. Drept urmare, este datoria noastră pentru a nu fi mai prejos de omagiul pe care îl aduce lumea contemporană lui și să declarăm ziua lui de naștere sărbătoare națională. (…) Această inițiativă onorează spiritul nostru și în același timp arată dragostea și recunoştința noastră față de valoarea lui Brâncuși”.

Brâncuși s-a născut la 19 februarie 1876, la Hobița, județul Gorj. A urmat Școala de Arte și Meserii din Craiova apoi Școala de Belle-Arte din București, pe care a absolvit-o în 1902, după care a plecat spre Paris, unde afost admis, în urma unui concurs, la École Naționale Supérieure des Beaux-Arts şi a lucrat în atelierul lui Antonin Mercié. A fost angajat o perioadă scurtă de Rodin ca practician, după care și-a închiriat un spaţiu pe strada Montparnasse, unde şi-a amenajat propriul atelier.

Constantin Brâncuşi a lăsat posterităţii o operă impresionantă, de o mare complexitate tematică, lucrările sale numărându-se, în prezent, printre marile creaţii artistice ale lumii.

Încă din primul an de studenţie, în 1898, lucrarea sa „Bustul lui Vitellius” obţine „menţiunea onorabilă”, în 1900 „Capul lui Laocoon” îi aduce artistului medalia de bronz, iar „Studiu”, din 1901, câştigă medalia de argint. Urmează apoi „Ecorșeu”, un studiu pentru reprezentarea corpului omenesc, operă distinsă cu o medalie de bronz şi folosită, ulterior, în școlile românești de medicină. Brâncuși a realizat bustul medicului Carol Davila, așezat în curtea Spitalului Militar Central din București, singurul monument public al maestrului din București.

Urmează apoi „Sărutul”,„Poarta sărutului”, amplasată în Parcul Central din Târgu Jiu,  monumentul funerar „Rugăciunea” amplasat într-un  cimitir din Buzău și continua cu „Muza adormită”, „Sărutul”, „Cumințenia pământului”, „Domnișoara Pogany”, „Prințesa X” sau „Pasărea măiastră”.

Din anul 1915 începe primele lucrări în lemn: „Cariatide”, „Fiul risipitor” și altele. A realizat apoi „Vrăjitoarea”, „Himera”, „Cariatidă” și „Adam” și primele versiuni în lemn ale „Coloanei fără sfârșit”, așa cum îi plăcea artistului să o numească.

În 1938, a finalizat ansamblul artistic din Târgu Jiu, alcătuit din „Masa tăcerii”, „Scaunele”, „Poarta sărutului” și „Coloana infinitului”, închinat eroilor români care, la 14 octombrie 1916, au căzut în bătălia de la Jiu împotriva nemților.
Operele sale au început să fie expuse, începând cu 1909, atât la Paris, cât și la București și în America, într-o galerie de artă din New York, în anul 1914.

În 1919, Brâncuși începe să-şi expună lucrările în cele mai celebre galerii de artă din Franța, Anglia, America, Elveția și Olanda, fiind elogiat în numeroase publicații din întreaga lume. La propunerea lui Nicolae Iorga, în anul 1931, a fost decorat cu ordinul „Meritul cultural pentru artă plastică”. Până în 1940, activitatea creatoare a lui Brâncuși s-a desfășurat în toată măreția ei.

Lucrările artistul reușesc să îmbine simplitatea artei populare românești cu rafinamentul avangardei pariziene. Brâncuși renunță la elementele secundare prezente până atunci în sculpturi, în favoarea evidențierii esenței lucrurilor. Artistul a murit la 16 martie 1957, cu sufletul întristat pentru că nu se putea întoarce în țara natală. La 19 martie a fost înmormântat în cimitirul Montparnasse din Paris.

În România, în epoca socialistă, Brâncuşi a fost contestat, fiind considerat „un reprezentant al burgheziei decadente”, se arată pe site-ul webcultura.ro.

Brâncuși, Sadoveanu, Guggenheim. Scurtă poveste despre cum banii pot salva ceea ce spiritul național refuză.

Statul roman l-a asumat pe Brâncuși abia după ce i-a refuzat propunerea de a ne dona toată opera. Astăzi cam tot ceea ce vedem din operele lui se află departe de țară, la Paris, în colecții personale sau în marile muzee ale lumii. Francezii l-au adoptat și noi plătim bilet la intrarea în atelierul lui, bine conservat, la Centrul Pompidou din capitala Franței.

Despre arta și iubirile vieții sale s-a scris enorm, însă nu s-a consemnat niciun rând despre greșelile pe care le-a făcut statul român față de Brâncuși, pentru că dacă Brâncuși nu ne-a greșit niciodată, noi am făcut-o, începând cu casa memorială, continuând cu suvenirurile care nu pot fi făcute cu Brâncuși, pentru că drepturile de utilizare a imaginii sale sunt incerte și terminând, din păcate cu oferta făcută statului roman, prin care își ceda opera, ofertă refuzată la acea vreme, spre rușinea noastră.

În 1951, Academia Republicii Populare Române a analizat oferta sculptorului român Constantin Brâncuși aflat la Paris, care dorea să doneze României lucrările aflate în atelierul. Se spune că inventarul ar fi cuprins 230 de sculpturi, 41 de desene, 1.600 de fotografii şi multe piese de mobilier marca Brâncuși. La 7 martie 1951 academicienii Secţiunii de Ştiinţa Limbii, Literatură şi Artă, din cadrul Academiei Republicii Populare Române redactează șprocesul verbal nr.10 cu următoarea concluzie a lui George Călinescu:

„Brâncuși nu poate fi considerat un creator în sculptură fiindcă nu se exprimă prin mijloacele esențiale și caracteristice acestei arte.”

Cu această ”sentință” au fost de acord Camil Petrescu, Geo Bogza, Victor Eftimiu.  Mihail Sadoveanuiar semna acel document.

„Coloana fără Sfârşit” numele ales de sculptor pentru Coloana, parte a trilogiei Ansamblului Monumental din Târgu Jiu compus din Coloana Infinitului, Poarta Sărutului și Masa tăcerii a fost la un pas să fie distrusă. Comuniștii se pare că au tocmind un tractorist pentru a o dărâma. A tras cu tractorul, dar lanţul a cedat, au legat lanțul din nou și l-au răsucit de mai multe ori în jurul coloanei. Au tras din nou, dar tractorul s-a ridicat pe două roți. Astfel s-a renunțat la ideea aceasta de a o distruge.

Paradoxal, în timp ce România, sărăcită spiritual de comuniști, refuza brutal pe cel mai mare artist din istoria sa, reprezentanți ai bogatei dinastii Guggenheim susțineau arta sculptorului într-un fel care amintea de familia Medici și poziția ei față de artiștii Renașterii din Florența

Muzeele Guggenheim înseamnă azi și Pablo Picasso, Jackson Pollock, Constantin Brâncuși și Wassily Kandisky.

În anul 1918 familia Guggenheim poseda a doua avere a Statelor Unite ale Americii. Dintre copii, cinci vor deveni filantropi recunoscuți, dintre ei doi având un rol decisiv în lumea artei. Familia avea o tradiție unică. La decesul fiecărui membru se ridica fie un spital, se înființa un muzeu, sau o fundație care purta numele celui dispărut.

Cei doi care au influențat lumea artelor au fost Solomon Guggenheim și Peggy Guggenheim, fiica lui Benjamin Guggenheim, cel care a murit în 1912 pe vasul Titanic. Solomon începuse să colecționeze încă din 1890, însă, după război, în 1919, s-a retras din lumea afacerilor și s-a dedicate colecției sale, în anul 1929 deschizând prima colecție de artă a familiei cu tablouri abstracte.

În Muzeul Guggenheim sunt astăzi și o parte din sculpturile lui Constantin Brâncuși: „Măiastra”, „Muza”, „Vrăjitoarea” sau „Regele Regilor”. Peggy Guggenheim a fost însă membra familiei care a influențat decisiv opera românului, prin susținerea financiară dar și prin deschiderea unui muzeu în casa ei din Veneția sau expunerea operelor în muzeul unchiului său de la New York.

Peggy Guggenheim născută în 1898, avea numai 14 ani când tatăl ei a plecat cu Titanicul și nu s-a mai întors. Când a devenit majoră a moștenit două milioane și jumătate de dolari, s-a mutat la Paris, aproape de artiști. Peggy a fost un adevărat pionier, galeria sa din New York, denumită „Art of this century” fiind prima din lume care a expus Rothko, Dali, Moore, Constantin Brâncuși sau Breton.

„Peghita”, așa cum o alinta Constantin Brâncuși, a trăit o frumoasă și tumultuoasă poveste alături de sculptorul român.  Cu toate acestea, cel pe care îl caracteriza ca fiind „jumătate țăran, jumătate zeu” i-a cerut 400.000 pe una dintre păsările sale, un preț considerat prea mare de colecționară.

În cartea „Art as a collector” scria: „Mă iubea foarte mult dar nu am reușit să obțin niciodată ceva de la el. Soțul meu mi-a sugerat să mă căsătoresc cu el ca să îi moștenesc toate sculpturile. M-am gândit la asta însă am aflat că avea alte planuri și nu ar fi vrut să fiu moștenitoarea lui. Ar fi preferat să mi le vândă și să ascundă banii în pantofii lui de lemn.”

Ulterior, Peggy Guggenheim a reușit să cumpere „Măiastra” de la sora lui Paul Poiret pentru  suma de 100.000 de dolari. Muzeul Peggy Guggenheim din Veneția are opere realizate de Pablo Picasso, Paul Klee, Vasily Kandinsky, Piet Mondrian, Marcel Duchamp, Constantin Brâncuși, Rene Magritte, Jackson Pollock.

 

Ai informații care ar putea deveni o știre? Contactează-ne la: 0763835620, sau pe WhatsApp sau redactie@gazarul.ro

Te-ar putea interesa și:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *