Care este diferența dintre arabi și musulmani sau islam și „lumea arabă”

În mod greșit, mulți nu fac diferența dintre termenii arab și musulman sau dintre islam și ”lumea araba”. Deși o persoană poate fi arab și musulman în același timp, este important să cunoaștem că cei doi termeni sunt complet diferiți unul față de celălalt.

Primul termen, arab, se referă la locuitorii Peninsulei Arabice sau cei născuți în țările arabe și vorbitori de limbă arabă, limba maternă. Termenul de musulman, însă, desemnează practicanți ai religiei islamice, religie bazată pe principiile stabilite de către profetul Mohamed. Mulți arabi nu sunt musulmani și nu toți musulmanii sunt arabi.

Mulți specialiști susțin că doar locuitorii Peninsulei Arabe ar trebui să se numească arabi, deși cei născuți în peninsulă și care locuiesc în alte state ale lumii rămân arabi ca și țară natală.

Este important de reținut că există arabi care nu sunt musulmani, ba chiar sunt mulți creștini, dar și mulți musulmani care nu sunt arabi.

Se estimează că, în Africa de Nord și Orientul Apropiat, există aproximativ 15 milioane de arabi creștini, în timp se numărul musulmanilor la nivel global ar fi de 1,8 miliarde. Peste un miliard de oameni din lume sunt musulmani, dar mai puțin de 15% dintre musulmanii din întreaga lume sunt arabi.

Interesant este faptul că cea mai mare țară islamică, din punct de vedere al numărul de adepți, este Indonezia cu 231 milioane de musulmani. Pe locul doi este Pakistan cu 213 milioane, iar India este a treia țară în top, cu un număr de 204 de milioane de musulmani. Această țară nu este arabă, însă este a doua cea mai populată țară din lume. Populația din India este în mare parte hindusă. Urmează apoi, ca pondere a musulmanilor în rândul populației: Bangladesh, Nigeria, Iran și Turcia, unde nimeni nu vorbește arabă (după cum nu sunt arabi nici afganii, uzbecii, uigurii, cecenii și alții).

În fiecare dintre aceste țări pot exista diferite grupuri etnice a căror limbă maternă nu este arabă. Membrii acestor grupuri pot vorbi și arabă, dar s-ar putea să nu se identifice ca arabi. De exemplu, atât în Ciad, cât și în Irak, membrii grupurilor etnice non-arabe folosesc arabă ca lingua franca pentru a comunica. De asemenea, în multe țări arabe, înainte de întemeierea statului Israel, existau comunități evreiești de limbă arabă active în locuri precum Maroc și Irak. Majoritatea acestor populații s-au mutat în Israel după înființarea sa, în 1948, dar păstrează aspecte ale strămoșilor lor arabi.

Principalele țări cu populație musulmană, în procente raportate la populație, constatăm că niciuna nu este o țară arabă și în niciuna dintre ele nu se vorbește araba: Indonesia – 87%, Pakistan – 96%, India – 14%(2016), Bangladesh – 90%, Nigeria – 48%, Iran -100%, Turcia – 99%.

Musulmanii sunt împărțiți în două categorii cumva dominante, șiiți și suniți dar există și alte mici grupuri.