România – săraca țară bogată

Ieri a fost „Ziua internaţională pentru eradicarea sărăciei”, că așa a decis Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU), potrivit Rezoluţiei 47/196. Asta dacă vă spune ceva cuvântul românesc „rezoluție” sau cifrele arabe- codificate, cred- „47/196”. Dacă nu vă spune nimic, ei bine, nici Rezoluția nu vă spune nimic! Ei au decis… e treaba restului lumii să găsească soluții. Și dacă știți, și dacă nu știți vreo boabă din limba „americană”, citiți AICI, tot aia e! Adică ONU doar a decis, cum-necum, OMU` trebuie să-și eradice sărăcia.

Ce ar putea înțelege un premier pe cât de social, pe atât de democrat, care conduce un guvern corcit cu doctrină liberală? Păi, nu înțelege nici ce i se dă să citească atunci când vorbește despre marile realizări guvernamentale! Dacă se uită la Rezoluție în format PDF zice că e o poză cu litere. Și ar pricepe cum pricepeam eu bulgara, în copilărie, când vizionam meciurile Campionatului Mondial de Fotbal prin antenele-lighean de aluminiu.

Ne uităm în stânga și-n dreapta (nu pe eșichierul politic, nu avem ce vedea!), ca în lipsa semaforului la intersecție și nu am văzut nimic eradicat. Din sărăcia mințiilor guvernamentale, de aproape 34 de ani, românii se chinuiesc să-și eradice sărăcia prin credite. Cum nici băncile din parcuri nu mai știm dacă sunt ale noastre, Băncile comerciale cocoșează românul sub greutatea dobânzilor și a ROBORULUI care crește ca Făt-Frumos într-o poveste cosânziană dintr-o carte „uitată pe un colt, pe etajeră”.

ROBOR (Romanian Interbank Offer Rate) este acea rată a dobânzii la care băncile care contribuie la calcularea acestui indice sunt dispuse să ofere împrumuturi sub formă de depozite în lei celorlalte bănci contributoare. Cu alte cuvinte, ROBOR este rata cu care o bancă împrumută alte bănci. „ROBOR este mai mare decât ROBID”, raportul lor urmând logica cererii și ofertei, spun specialiștii și numai ei înțeleg asta. Dacă nici asta nu e logic, atunci ce?! Adică, mare atenție, ironic vorbind! Deși, mai degrabă sună a ROB cumpărat din OBOR…

Știrile de canal… TV ne bombardează cu relatări din războiul Fâșiei zguduite de atâtea orgolii politice, economice și chiar religioase. O manipulare ieftină, dar plătită scump din visteria țării, ca românului de rând (adică cel de stă la coadă la casa supermarketurilor străine, la băncile la fel de străine să-și plătească creditele, la multinaționale să scape de facturi, la Finanțe să-și achite creditele ș.a.m.d.), stau la rând să dea bani, nu să ia, și doar cu scopul de a i se abate atenția de la robotizata viață cotidiană și coșul „silnic”, de zi cu zi.

Majoritatea politicienilor, intrați pe îngăduitoarea scenă politică românească chiar și pe ușa din dos, și-au asigurat protecția socială pentru toate rubedeniile, amantele sau amanții lor. Că, deh, în bordelurile politice se lucrează cu protecție. Singura sărăcie a multor politicieni a rămas doar lăcomia.

Dacă șpaga, mita, ciubucul, pescheșul, tributul, cadoul, „comisionul”, sperțul, camăta, dobânda și alte sinonime de gen ajungeau „rătăcite” prin PIB-ul țării, nu mai auzeam de baroni locali, născuți de preaviul și preanecondamnatului Iliescu din „cavalerii” care luptau să-i asigure puterea. Probabil, atunci, chiar și țările din UE ajungeau să zică șuncă la bacon.

„Codru-i frate cu românul / De secure se tot pleacă / Și izvoarele îi seacă / Sărac în țară săracă”, doinea Marele Poet Eminescu. „De treci codrii de aramă, de departe vezi albind” chiar și urșii bruni și ne trezim cu urși polari!

În aceste vremuri, când din țara asta s-a furat ca din codru, și la propriu, și la figurat, am ajuns să ne îndoim, din 4 în 4 ani, de alegerile făcute. Sau poate că nu le facem noi…

Când unii fură codrul cu totul, alții se gândesc la un codru de pâine pentru copiii lor… Mulți au ajuns în închisoare că au furat, de foame, o pâine. Cei care fură milioane de euro scapă prin prescripție. Cei care vor  doar să trăiască decent scapă doar prin „proscrispție”.

Din păcate, din 4 în 4 ani, am ajuns să ne consolăm cu oximoronul: „România – săraca țară bogată”. Dar și prea furată!