Decizia CJUE

Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a decis luni, în urma sesizării Curtii de Apel Brașov, că deciziile de încetare a proceselor penale ca urmare a prescripției sunt contrare dreptului comunitar.

Procurorii vor analiza dacă hotărârea CJUE – care permite magistraților români să nu țină cont de deciziile CCR și ÎCCJ privind prescripția și să nu mai închidă dosarele penale – se aplică și în cazurile de corupție, nu doar în cele de fraudă cu fonduri europene, evaziune și contrabandă.

Avocatul ploieștean Chiciu Alexandru Florin își exprimă opinia cu privire la această speță:

” Problema corelării

● Deciziilor Curții Consțitutionale a Romaniei, 297/2018 si 358/2022 și HP nr. 67/2022 pronunțată de Înalta Curte de Casatie și Justitie cu
● Decizia pronunțată în 24 iulie 2023 de catre judecătorii Curții de Justiției a Uniunii Europene cred că trebuie înțeleasă pornind de la două chestiuni simple:
– care este competența de analiză a CJUE
– care sunt limitele sub care CJUE a avut a se pronunța.

Așadar, pe înțelesul cititorilor, CJUE nu s-a pronunțat în afara limitelor ei de analiză. De aceea, DOAR INTRE ACESTE limite trebuie ca și noi, practicienii dreptului, să ne raportăm analizele.

În opinia mea, Decizia CJUE nu priveste compatibilitatea Dreptului Uniunii cu aplicarea prescriptiei in cazul infractiunilor de coruptie ori in cazul infractiunilor din cadrul Directivei privind Protejarea Intereselor Financiare ale Uniunii Europene (PIF) (ci doar a Convenției PIF). De altfel, așa cum spuneam, CJUE nici nu avea cum sa se pronunte în legatură cu aplicabilitatea prescriptiei în alt domeniu decât cel vizat de tema cu care a fost sesizată.

Apoi, in opinia mea, Decizia CJUE se referă, după cum însăși Curtea a spus, „la interpretarea, pe de o parte, a dispozitiilor dreptului Uniunii care impun statelor membre obligatia sa combata in mod eficient atingerile ilegale aduse intereselor financiare ale Uniunii si, pe de alta parte, a garantiilor care decurg din principiul legalitatii infractiunilor si pedepselor”.

Așadar, DOAR pe aceste două chestiuni avem de analizat în ce mod instanțele pot sau nu să aplice Deciziile CCR.

În consecință, din lecturarea Deciziei CJUE, în opinia mea, rezultă clar că:

– adoptarea unor norme care guvernează prescriptia raspunderii penale pentru infractiuni care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii (!) intra in competenta statelor membre. Totusi, in exercitarea acestei competente, statele respective sunt tinute sa RESPECTE obligatiile care le sunt impuse de dreptul Uniunii. Lucru firesc, principiu asumat de România.

– „instantele POT APLICA deciziile CCR (jurisprudenta natională) ÎN POFIDA existentei unui risc sistemic de impunitate a unor infractiuni de frauda grava care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii, IN MASURA in care deciziile mentionate se intemeiaza pe principiul legalitatii infractiunilor si pedepselor, astfel cum este protejat in dreptul national, sub aspectul cerintelor acestuia referitoare la previzibilitatea si la precizia legii penale, inclusiv a regimului de prescriptie referitor la infractiuni.”

Or, dacă lecturăm HP 67 / 2022 a ICCJ, argumentele judecătorilor instanței se bazează tocmai pe principiul legalitatii infractiunilor si pedepselor, iar deciziile de până acum prin care s-a constatat prescripția sunt, in opinia mea, conforme CJUE. „